Honeyweek a Paris – Episodul 1

Deoarece, de curand, am sarbatorit ceva timp de la casatorie, m-am gandit sa va povestesc despre saptamana noastra de miere la Paris.
Cand ne-am hotarat sa ne casatorim, am intrebat-o pe fosta mea prietena, plin de generozitate:
- Ia zi, fata, unde vrei sa mergem in honeyweek, la Paris sau la Londra?

Speram din tot sufletul sa aleaga Parisul si oricum eram sigur ca asa va face, dar am zis sa ma dau suflet mare. A “ales” Parisul, evident. Si iata-ne a doua zi dupa nunta ,cu ochii in gura, in loucostu' de Paris
Cum ne-am urcat in avion am avut parte de o surpriza frumoasa (cred ca stiau ca suntem in honeyweek). Zice pilotul la megafoanele din avion:

- Fraierilor, azi e ziua voastra norocoasa, o sa aveti ocazia sa vedeti atat aeroportul din Beauvais cat si pe cel din Bruxelles, la aceiasi bani. Urmeaza statia Bruxelles cu pista pe partea stanga.

Am inghitit in sec gandidu-ma ca o sa stam in avion cam 6 ore in loc de 3 si i-am zis nevesticii, zambind cam oblu:

- Fata, incepe bine honeyweekul nostru.

Dupa 6 ore de stat nemiscat in scaun ajungem la Beauvais. Foarte misto aeroportul: nu tu autobuze, nu tuneluri de acces in aeroport, ci pur si simplu cobori din avion anchilozat (in cazul nostru), mergi 10 metri si intri in aeroport, ca la cursele VIP, banuiesc. Ii zic lui nevasta mea:

- Aeroportul asta e un fel de Clinceni al nostru.

Bineinteles ca, imediat dupa controlul pasapoartelor, toti pasagerii, inclusiv noi, au dat buzna in bistroul aeroportului ca termitele, dupa un senvis si ceva de baut. Am observat ca aia se uitau cam ciudat la noi, dar probabil habar nu aveau ce noroc avuseseram cu escala la Bruxeles. Am luat senvisurile si colele afara si-am bagat juma' de pachet de tigari, ca eram terminati. Scria pe pagina de net a aeroportului ca e un shatal pana la Paris, asa ca am purces sa caut shatalu. Nu era nici o naveta ,mama lor de francezi, erau niste autobuze pe care scria shatal si care mai costau si 15 coco de persoana. Am facut socoteala ca daca mai adaug la pretul destul de piparat al lowcostului si costul shatalui puteam sa mergem lejer cu orice cursa de linie, dar asta-i viata, am fi ratat Beauvais-ul.

Dupa vreo ora si ceva ajungem, in sfarsit, in orasul luminilor. Ne lasa autobuzul in Paris si aflam cu bucurie ca hotelul unde trebuia sa ajungem era tocmai in cealalta parte a orasului. Asa ca ne-am facut, ca fraierii, abonamente pe toate mijloacele de transport in comun din Paris, freo 30 de coco de persoana. Pe la 5 si ceva ajungem in suburbia unde era hotelul nostru. Ne mai ia vreo 15 minute ca sa iesim din gara, ca la astia trebuie sa bagi biletul in automat ca sa iesi din gara.
In timp ce bajbaiam drumul inspre hotel observ ca o shaorma amarata era 5 coco cam peste tot si o linistesc pe nevasta-mea:

- Bubo, stai calma! M-am uitat pe gugal si e Carrefour la doi pasi de hotel.

Dupa ce ne-am cazat am dat fuga la Carrefour sa facem aprovizionarea. Nevasta-mea a sarit pe macaroane, eu pe sortimentele de bere. Macaroanele erau bune, berile execrabile. Noi am fi vrut sa facem si o mica plimbarica, dar eram terminati dupa o zi intreaga pe drumuri.
A doua zi ,blindati cu senvisuri, sucuri si beri, am pornit sa vizitam orasul. Prima oprire: catedrala Notre-Dame.

Amandoi citisem o galagie de carti despre ea asa ca eram chiar un pic emotionati. Speram sa fie ceva in genul Vaticanului. Ne-a cam picat fata cand am vazut cat de mica este, in comparatie cu orice catedrala din Italia sau din peninsula Iberica. Pasim inauntru cu speranta ca ,na, poate interiorul o sa ne socheze. Nevasta-mea ma pune sa fotografiez vitraliile, ca cica-s frumoase.

Pana mea, erau niste cioburi colorate, ce-i drept armonios imbinate. Iesim si zic:

- Hai sa urcam in turn, sa vedem garguile de mai aproape.

La intrare, un afis ne anunta ca din cauza grevei ce n'est pas possible. Am uitat sa precizez ca noi am avut bafta sa fim acolo exact cand erau grevele generate de marirea varstei de pensionare in Franta, plus alerta terorista internationala de gradul doi.
Dupa catedrala, zic sa mergem sa vedem Ministerul de Justitie si capela de langa el. Erau inchise si astea din cauza grevei. Asa ca ne apucam sa facem turul insulelor “a pied”,cum zic francezii. Ce sa spun, ne-am plictisit groaznic,incat si acum stau si ma intreb cum poate sa spuna cineva ca Parisul e frumos.
Ca sa spal deziluzia, zic:

- Fata, acum mergem in carterul latin!

Si-am mers. Cum am intrat pe strada principala am crezut ca ne-am teleportat in Paralia Katerini. Shaormerii si gyroserii cat vedeai cu ochii si nici urma de vreun restaurant frantuzesc. Singurul lucru notabil a fost restaurantul Phou Thai, din motive lesne de inteles, in rest absolut nimic. Trecem pe langa universitate, facem poze cu statuia lui Montaigne si urcam inspre Universitatea Tehnica.
Nimic interesant, asa ca o luam inspre Pantheon.

Langa Pantheon e o biserica foarte draguta si interesanta, fosta moschee, ce merita vizitata. Intram la Pantheon, care e un fel de biserica cu cimitir la subsol, pentru bastanii lor (Voltaire, Hugo, Zola, etc.). Panorama e frumoasa si merita drumul, caci vezi Parisul in toate directiile.
Dupa Pantheon am coborat in gradinile Luxemburgului. Dragut parcul, nimic de zis. Era puzderie de lume care lenevea la soare, de unde am tras concluzia ca francezii sunt la fel de harnici ca grecii.

Va urma...

N.A.: Nu va speriati, ne-am "impacat" cu Parisul, in cele din urma, dupa cum veti afla din episoadele urmatoare. Dar sa-i permitem autorului sa se reculeaga...
Pana atunci, noi ne recitim maine, cand o sa va povestesc de ce mi-a placut mie la Notre Dame (nevasta neascultatoare ce sunt:P)