(auto?)-didactum

- Alinuta, como te chamas?
- Chamo-me Alina...:D

- Alinuta, queres sair fumar um cigarro?
- Ihim ;;)


I'm a darn good teacher :))

Esti barbat sau maseluta?

Mai,oameni buni! Vorbesc cu voi, barbatii! Ati innebunit? Care-i faza cu durerile si doctorii, de fugiti de ei ca dracu' de tamaie?

Sa va zic. Fusai acum cateva saptamani la dentist, v-am povestit deja. Prea-minunatul voia si el sa se caute. Bineinteles ca a sarit de pe scaun cand i-a zis ala ca-i bine, veselie maxima.

Trec doua zile, incepe sa se planga de dureri de masea. Drama, chin, aoleeeu, da-i cu nurofenu, unde-i pastila, taci ca-i mai buni romul.

Luni aveam iar programare la dentist si-mi zice ca vine si el, sa se caute. Minuneishan!

Ne intalnim la metrou, el, mandru: nu mai doare, deci nu ma mai caut!

Mrr...

Bineinteles ca eu ma las frezata, pilita, chinuita, all for the sake of maselutsa's health. Barbatul era bine mersi, no pain, no game, cunoasteti.

Ajungem acasa, nici 2 ore mai tarziu, iar drama. Aoleu, mor, maseaua, chin, ca niciodata, incredibil, ma sting, mmm, mrrr. Iar smulg promisiunea ca o sa mearga la dentist.

Aseara-l intreb: maine mergi la dentist, daaaa?!
El: daaa, categoric, identificai maselu problematic, glont ma duc!
Io: Bine...

Azi dimineata:
Eu: Diseara te duci la dentist, daaa?
El: Siguuuur, nu se mai poate, neaparat.
Eu: Mbinee, minuneishan.

Il sun acum 10 minute:

Eu: Fusasi la dentist?
El: Mhhmmmmm...
Eu: Poftim?
El: Mhhgmhmhmmhmhmh...aaaa
Eu: Deci nu fa pe ambiguul cu mine, ai fost au ba?
El: Pai nu m-a mai durut!

!!!!!!!!!!

Sunt la un pas de a-l "trata" domestic cu radacina de cleste!!!! Ce aveti, fratilor, cu dentistii/medicii/pastilele?!?!? Nu inteleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeg!

Beauty of the day

Inspirata de cadourile atat de frumoase primite de ziua mea (va multumesc!), am decis sa instaurez o noua categorie pe blog, destinata lucrurilor ce ne bucura noua zilele. Fie ca-s carti, retete, imagini, arta sau muzica, o sa incerc sa impartasesc cu voi ce ne pasioneaza pe noi si, bineinteles, asteptam sa ne spuneti si voi ce va place si va bucura:)


Incepem cu o carte care mi-a placut enorm, m-am indragostit iremediabil de Daphne du Maurier (cam tarziu, stiu!) dupa ce am descoperit, intamplator, The Loving Spirit, la un anticariat cipriot.

Este o poveste despre dragoste, despre dragostea fata de ce ar putea fi si fata de ceea ce este, despre legatura dintre mama si fiu, de peste timp, despre dragostea de mare, de aventura, despre vise:) V-o recomand din tot sufletul, daca vreti sa va rupeti de realitate si sa va bucurati de o poveste frumos scrisa. Cartea este disponibila in engleza si aici, if you're interested;) Eu mi-am comandat deja "I'll never be young again" si "Don't look back" si imi rod unghiile, in asteptarea lor.

La capitolul filme, astazi avem Amores Perros , un film argentinian despre dragostea de caine si dragostea fata de caine, ca doar fix asa se numeste - Dragoste de caini.

Nu mai stiu cum e tradus in romana, imi amintesc doar ca m-am enervat teribil, vazand cata lipsa de atentie la detalii si semnificatie colcaie printre traducatori.Trist, domle, trist. Filmul, adica. Trei povesti ce se intretes, urmand deja consacratul tipar al povestii in poveste.Mai multe nu va povestesc,va las sa-l descoperiti!E perfect pentru serile in doi, eu am bocit ca o magdalena, el mai avea putin si sarea prin televizor, sa se bata cu aia. Bun, recomandam:)

Si pentru ca am primit de ziua mea un sevalet si un set profi pentru pictura in acrilic, m-am vazut "nevoita" (ma rasfat, stiu) sa imi reimprospatez cunostintele de desen si pictura, tehnici , etc. Asa am descoperit-o pe Nicolle, de la Studio Margot si ale ei "inimi curgatoare". Nu stiu altii ce cred, dar eu iubesc, IUBESC!!! pictura asta:

sursa

Pentru cei indragostiti de desen si pictura, si chiar pentru cei cu copii in faza acuarelelor, Nicolle a creat si o serie de workshop-uri- ateliere virtuale, in care ne arata cum sa pictam cei mai frumosi maci de pe pamant. Pe mine m-a inspirat si motivat sa reiau desenul, trecand peste teama ca nu am inspiratie sau ca "stric" hartia:)

And finally, in timp ce (desigur!) va plimbati printre desenele lui Nicolle si va descarcati filmul, ce-ar fi sa ascultam niscai muzichie portugheza?



Enjoy!

Placinta cu pui si cu ciuperci

Eu stiu ca rasul ingrasa, dar , in caz ca aveati dubii, la noi in familie se mananca, si inca mult si bine.
Hazbandu n-o sa spuna niciodata pas la o portie de papa bun, asa ca m-am gandit sa impartasesc si cu voi ce mai stropolesc eu cand sunt offline.

Placinta asta am facut-o de revelion, dupa reteta Laurei Sava, pe care v-o recomand tuturor, daca vreti sa mai invatati una doua(multe) despre bucatarit. Am adaptat cantitatile si ingredientele, in functie de inspiratie si preferinte, dar prindeti voi ideea;)

Este simpla, destul de rapida si extrem de fatoasa:)

Ingrediente:

- un piept de pui intreg - ambii sani (iar mi-o iau de la Zazuza :D)
- 400-500 de grame de ciuperci champignons -proaspete
- 200 gr de crema de branza (gen Philadelphia, Almette, sau chiar branza dulce) - eu am pus o cutie de crema de branza marca 365,Mega Image
- o ceapa uscata sau o legatura de ceapa verde
- 4-5 catei de usturoi - aici e dupa gust
- o legatura de patrunjel
- o legatura de marar
- 50 gr unt
- 2 linguri de ulei
- o foaie de aluat foietat (400g)

In timp ce pregatiti umplutura, scoateti aluatul sa se dezghete, la temperatura camerei. Eu prefer sa-l las peste noapte, in frigider, iar dimineata il folosesc ca atare.

Umplutura:

Puiul taiat cubulete se inabuse in unt, cu putina sare si piper.
In paralel, in alta tigaie/oala/tuci (ce vrea muschiu' vostru), inabusiti ceapa tocata marunt si usturoiul. Trebuie sa se inabuse, nu sa se prajeasca, da? ;;) Asea. Cand ceapa este patrunsa si are aspectul acela sticlos that all us cooks love :X , adaugati ciupercile taiate cubulete, patrunjelul, mararul (si asta tocate, da?) si lasati-le sa se inabuse pana se evapora toata apa lasata de ciuperci. Toata distractia n-ar trebui sa dureze mai mult de 30 de minute.

In timp ce puiul si ciupercile se racesc, intindeti foaia de aluat cu sucitorul, si, cu dosul unui cutit,"zgariati" aluatul, astfel incat sa aveti doua margini, de aproximativ 10 centimetri, centrul fiind destinat umpluturii. Taiati marginile oblic (va dati seama din poza, da?) pana la liniile imaginare trasate anterior:)

Amestecati puiul, amestecul de ciuperci si crema de branza, asezonati cu sare si piper dupa voia sufletului si incepeti sa asezati umplutura in centrul foii de aluat.
Umplutura este foarte densa si va asigur ca nu o sa aveti nevoie de ou, pentru a o lega.
Aduceti fasiile de aluat peste umplutura, alternandu-le.
O sa rezulte o frumusete de spic, pe care nu va ramane decat sa-l ungeti cu putin galbenus de ou desfacut cu lapte.

Eu am aragaz de rit vechi, asa ca l-am copt cam 15 minute la foc iute (cam 180-190de grade), si inca 15 minute la foc mediu spre mic.
Ma rog, va lamuriti voi, in functie de dotari si preferinte.

Este o placinta absolut delicioasa, pana si hazbandul, care nu e mare iubitor de ciuperci, a mancat-o cu placere, iar metoda de "impletire" a aluatului e atat de simpla si faina, incat merita sa o incercati si pentru strudele si alte nebunii.

Sa-mi spuneti daca v-a placut:)
Pofta buna!

P.S.: aia cu "furat de la forfecutsa" a fost ideea sotului, cica asa a vazut el pe vremuri, pe tacamurile de la restaurante:)))

SPORTUL NE MENTINE TINERI SI SANATOSI... LA CAP!

Episodul 1 – Doamna Stapanoiu

Ati tot auzit-o pe Forfecutsa plangandu-se ca hazbendu' nu-i normal uneori. Se prea poate sa fie adevarat, avand in vedere ce educatie am primit in scolile socialiste, caci despre asta este vorba in acest post.

In generala, ma refer la ciclul gimnazial, am avut marele “noroc” sa am diriginti numai de sport, Iar astia bagau educatie in tine la greu.
Sa o luam exemplu pe prima diriginta, fosta gimnasta de lot national, cinzeci si ceva de ani, nemaritata si fara copii. Ca totul sa fie absolut perfect, avea un nume predestinat: Stapanoiu.

Inca din primul trimestru, orele de sport au devenit materia cea mai importanta. Sa nu credeti ca nu mi place sportul,chiar imi place, ador sa joc un fotbal sau un baschet, nu mai zic de tenis de masa, insa la Doamna Stapanoiu (pe atunci trebuia sa-i spun Tovarasa) sportul insemna cu totul si cu totul altceva. Deci aveam cam urmatoarele probe de dat, cu barem, in fiecare trimestru: alergare viteza, alergare rezistenta, saritura de pe loc, saritura la groapa cu nisip si multe alte dragalasenii de genul asta, de parca urma sa ajungem toti campioni mondiali la vreo disciplina sportiva sau sa ne inrolam in Seal.

Doamna Stapanoiu era foarte stricta la orele de sport (si nu numai), trebuia sa te prezinti obligatoriu in sort negru si tricou alb – nu se acceptau abateri. Numai ca venise deja decembrie si noi inca ne faceam antrenamentele in curtea scolii si era cam al dracului de frig. In prima faza am vorbit cu maica-mea si mi-a facut rost de o helanca alba. A mers primele zile, dar afara era din ce in ce mai frig, ca venise toamna si se apropia iarna. Colegii care jucau fotbal la Vointa au zis: ba. de data viitoare noi venim cu revulsin si ne dam cu el, ca incinge pielea si nu o sa ne mai fie frig. Asa ca am inceput sa ne dam toti cu Revulsin. Toate
s-au terminat cand Directoarea Adjuncta a vazut-o pe nebuna cum ne alerga pe cancerul ala si i-a atras atentia sa termine cu tampeniile astea, ca nu vrea sa aiba o clasa intreaga bolnava de pneumonie. Acum o sa spuneti toti “ee.. si au scapat iarna de alergari si alte alea”. Neah, s-o credeti voi. Ne-a mutat la sala de sport. Echipament obligatoriu: trening si adidasi curati. Nu erau curati? Absenta. E, si ce credeti ca faceam noi la sala de sport?

Hehe, faceam: stand in cap, stand in maini, cumpana, cumpana in genunchi, podul, sarituri pe trambulina si de pe trambulina pe cal si de acolo rostogolire peste cap si aterizare in picioare (daca ne-ar fi vazut Jackie Chan pleznea fierea in el de invidie) si multe alte bunataturi de-astea pentru a te mentine in forma si deveni un sportiv desavarsit. Va dati seama ca aceste lucruri nu se puteau face fara o incalzire strasnica ce consta in: alergari, genoflexiuni, mers voios, mersul piticului, etc. Acum, daca stau sa ma gandesc cum se antrena Van Damme in filme si cum ne antrena pe noi nebuna, chiar ma intreb cum de nu am ajuns cu totii actori in filme cu cafteala.

O sa spuneti “da' asta nu va punea sa jucati vreun sport de echipa?” Ooo, ba da, ne punea sa jucam primavara si vara: handbal. Dar nu asa de capul nostru, cu miscari specifice, cu pivotari, driblinguri si tot tacamul, si asta pe langa probele de barem de care am vorbit mai sus.

Vedeti voi, in ziua de azi, orele de sport se desfasoara cu totul diferit. Copiii nu ma vin cu treningul si adidasii dupa ei, insa isi aduc consolele. Cand le zice profu’ “azi jucati fotbal”, toata lumea incarca FIFA. Cand trebuie sa joace tenis de masa, incarca jocul cu tenis de masa si tot asa. Sunt convins ca profesorii de sport din ziua de azi le mai si spun copiilor: Xulescule, sa-mi aduci si mie kitul de snowboarding si de ski alpin, ca p-astea nu le am. Asta daca nu e la Jean Monet ...

Pe langa orele de sport Doamna Stapanoiu trebuia sa faca cu noi ore de dirigentie si ore de PTAP. Pentru cititorii mai tineri, ma simt dator sa spun ca PTAP inseamna pregatire pentru apararea patriei. Orele de PTAP se desfasurau in felul urmator: Diriga ne dicta intr-un ritm ametitor cuvantarile lui Nea Nicu de la congresele partidului iar noi ne rupeam mainile sa scriem ce spunea ea. V-am spus doar ca am primit educatie buna in scoala. Cel mai frumos lucru care s a intamplat vreodata la ora de PTAP a fost ca, odata, in timp ce turuia Doamna Stapanoiu cuvantarile mentionate, s-a oprit brusc si i-a zis unui coleg:
 Ma, tampitule, tu nu esti sanatos la cap? Noi, stupefactie totala, habar nu aveam ce facuse ala.

Si Doamna Stapanoiu a continuat:
 Ma, copilule, cum poti sa faci asa ceva?Poti sa-l bagi la puscarie pe taica-tu cu tampenia asta.

Si a continuat catre noi:
 Strambeanu (ca asa il chema pe ala, inca odata un nume predestinat) ia spune-le colegilor cum prescurtezi numele Tovarasului Nicolae Ceausescu.

Ala se facuse mic in banca si, cu o voce tremuranda, a raspuns:
 Tov. Nic. Ceau.

Noi ne-am tavalit pe jos de ras, evident.

Pe langa toate aceste atributii pe care le avea Stapanoaica in calitate de diriginta de clasa, trebuia sa vina pe la fiecare acasa, sa vada in ce conditii traim si invatam. Toate bune si frumoase pana cand a ajuns la un coleg de etnie roma pe care noi stiam ca-l cheama Gheorghe. Suna la usa si raspunde o tiganca d'aia cu fuste largi si puradelul mufat la haleala. Stapanoaica, jenata, spune cine e si de ce a venit. La care tiganca zbiara:

 Bartales fir-ar coasta ta a dracului, ce-ai facut la scoala, ca a venit Diriginta la usa.

Nu stiu cum a decurs mai departe discutia insa noi am ras copios cand am aflat de faza.

Acum despre mine si Stapanoiaca. Ce sa va zic, i-am devenit simpatic destul de repede. Obisnuia sa ma flateze tot timpul spunandu-mi: Branza buna in burduf de caine. A avut foarte mare grija de mine cat timp mi-a fost diriginta, cum luam un trei sau faceam vreo tampenie punea mana pe telefon si suna acasa sa le spuna parintilor. Foarte curand mi a observat abilitatile la matematica si-a decis sa ma faca contabilul clasei. Adica eu strangeam tot: fondul clasei, banii de mers la film, banii de mers in excursie, banii de mers la muzeu si absolut orice bani erau nevoie pentru bunul mers al clasei. In afara de asta, tot eu ma ocupam cu contabilitatea pentru planul la: hartie, sticle, castane, metale, plante medicinale, frunze de dud (aici era simplu ca era vreo 4 duzi in curtea scolii), plastic, etc. Era misto sa te plimbi in ghiozdan cu un ditamai catastiful plus o punga mare cu monede de 5 lei (noroc ca erau din aluminiu). Oricum la fiecare ora de dirigentie ma lua Stapanoaica sa analizam catastiful. Cine nu aducea bani sau nu indeplinea planul clasei era imediat pus la zid si automat chemati parintii la scoala.
Vazand cat de frumos se poarta cu mine, aveam grija intodeauna sa-i raspund cu aceeasi atentie.
La o ora de dirigentie, s-a luat de mine ca, vai Doamne, cum pot eu sa invat pe o banca asa murdara. Ora urmatoare aveam PTAP, evident tot cu ea. Cine spala banca la ora de PTAP? Eu si colegul de banca, in timp ce diriga turba. A facut o incercare sa ne puna se ne apucam de scris insa atat eu cat si colegul am replicat ca e uda banca si s-ar lipi coperta de la caiet de ea. Alta data s-a luat de mine fiindca aveam am camasa patata de dude si chiar era groaznic de murdara de la dude ca deh, erau coapte. Asa ca la ora de dirigentie mi-am luat sapunelul din trusa si m-am dus la baie sa-mi spal camasa. M-am intors in clasa chiar inainte sa se sune, spre disperarea dirigintei.

Cel mai misto a fost cand a intrat diriga in clasa si a inceput sa zbiere la noi ca miroase in clasa a transpiratie si ca suntem niste animale, ca nu ne spalam, etc., etc. Imediat am fost pus sa deschid geamul din dreptul meu, sa aibe lumea aer curat. Sicum era nervoasa ne-a luat pe toti la rand facand turul sirurilor de banci. Numai ca atunci cand a ajuns in dreptul meu a uitat ca tocmai ma pusese sa deschid geamul asa ca a dat cu cotul in el si l-a spart. Nu va pot spune ce satisfactie mi se putea citi pe fata. Nu am ras, nici macar nu am zambit, stiam ca voi rade din plin la pauza, insa ochii mei straluceau intens de bucurie. Nu a avut ce sa-mi zica, insa binenteles ca tot eu am fost ala care s-a dus la geamgiu cu rama.

Dupa doi ani, Doamna Stapanoiu s-a pensionat si noi am scapat de calvarul orelor de sport, sau cel putin asa speram noi.

In concluzie, pot spune ca mi-as dori pentru copii mei o profa de sport ca Doamna Stapanoiu. Va dati seama, vine puradelul de la scoala obosit, fara chef de nazbatii si intr-o forma fizica excelenta!

In episodul urmator al doilea diriginte de sport, domnul Hodoroaga.

Sa ne cunoastem

M-am gandit sa ma arat la fata, sa stie lumea cu cine vorbeste.

Iata-ma!

Da, ma uit urat, daca ma superi, dar in rest sunt dulce ca un pampon ;;)

P.s.: Pe hazband nu vi-l arat, ca ala are numai poze in poponeata goala;;)

In loc de Week-end Placut!

In timp ce Sotul Anului e pe la macelarie , cautand cea mai tare bucata de san de vaca pentru cel mai tare gulasch (sarna, bogdaproste,succese maxime , Zazuzo!), m-am gandit sa va urez week-end placut pe cale auditiv-artistica ;;)
Pentru toti masculii ce frecventeaza aceasta piscina de hormoni "femenini", o dedicatie speciala, fara numar, fara numar, ∞... :D




:D

LE: Din ciclul de succes "unde dai si unde crapa", ma vad nevoita sa atentionez audienta ca pentru gulasch se foloseste PULPAA, nu piept,da?:D

Si mai Later Edit: Dupa aproape 10 ore de fiert la foc aproape invizibil, astazi am mancat cel mai bun gulasch din istorie:D Cu voia Zazuzei, o sa revin cu reteta zilele astea;)

Cea care la dentist in brate doarme

Mark Zuchen-ala, cum ii zice, bosu' de la Feisbuc, nu stie ce sa mai inventeze ca sa distreze multimea. Mai nou, au aparut niste aplicatii care, cu pretul unui clic, iti dezvaluie "numele" tau de indian, cow-boy, hindus, mama lor. De parca risca sa te trimita corporatia in delegatie in Vestul Salbatic al anului 1873 toamna, si ti-e ca nu te integrezi. Ma rog...
Daca eu as fi indian sau vaca-baiat, sigur m-ar chema: "Cea care la dentist in brate doarme";;)

Am mai povestit eu aici ce frumos ma distrez eu la dentist, e de vis, va jur! Aseara am fost iar sa ma vada dintarul, de data asta un nene in varsta, un fel de Mos Craciun cu manusi chirurgicale, putin cam tarede ureche, dar foarte simpatic in rest.

Barbati-miu m-a avertizat ca medicul asta nu e genul sociabil, cum prefer eu. Omul tace si face! Nasol, avand in vedere ca pe mine nu ma tii pe scaunul ala decat daca-mi explici cu lux de amanunte ce faci si ce-s alea, si la ce servesc, da' o sa doara, dar de ce eu, oh, why, God , why!

Ma rog, long story short: la 5 minute dupa ce am intrat pe usa cabinetului, eu si dom' doctor ne dadeam deja la arogante, glume si fineturi, ca , vai "substanta activa din anestezic" (cu asta l-am impresionat, va spun eu) si "cred ca incep sa amortesc" cu "haha, si eu cred, v-a picat juma' de fata". Ce mai, dragoste la prima carie! Eu eram deja foarte relaxata si bine dispusa, nenea imi scobea in masea, iar eu, ca o gasca bleaga, imi sprijineam calin capsorul de umarul lui si ma gandeam ca miroase asa frumos , si parca ar fi Mos Craciun, dar pacat ca-i surd, ca in rest pare funny.Mai aveam putin si adormeam, asa de cald si bine mi-era la corazon si maseluta.
Cand mi-a scos nervul, isterie in multime, ne-am zambit, privind cu admiratie la viermusorul buclucas. Asta-i? Asta-i! Ha, l-am dovedit!

Barbati-miu, viteaz cum il stiti, venise si el , mots, ca simtea el ca il cam doare o masea , dar nu prea. Si ar avea o carie, dar poate ca nu. Asa ca l-a invitat nenea doctoru si pe el sa ia loc.
Asta ca "nuu, ca nu-i nevoie, voiam doar sa va uitati..."

Doctoru:
- Da, sigur, dar luati loc!

Io eram deja pe jos:
- Hahaaa, ti-e frica, maaa??!?!

Se suie si minunatul pe scaun, cu un ranjet din ala tamp, de genul " ha ha, io sunt curajos, dar promiti ca n-o sa ma doara?" , ii zice doctorul rapid ca n-are nici pe dracu, asta daca nu punem si ipohondria si stolul ala de pasarele... Asta mai sa dea cu capu' de tavan, asa entuziast a sarit de pe scaunul ala, va jur!

Am plecat amandoi ca niste domn+doamna ce suntem, asta nu inainte sa-mi dea "curajosul" meu o lovitura din poignee, ca v-am zis ca are mancarici in penumbra:

- Auzi, fata? Haha...
- MMM...?!
- Stii cu cine semeni cand razi?
- Mmmm..nu?
- Cu Harrisson Ford! HĂ HĂ! Numai ala rade cu juma de gura, ca tine, hă hă!
- A, da? ca sa vezi....hă hă ...HĂ!

MTNES sau "Cu cine m-am maritat, Doamne!"

Repede, repede, pana nu se intoarce prea-minunatul sot de la cumparaturi:D

Acum cateva zile m-a rugat sa-i fac snitele. Bun, las carnea la dezghetat, se ofera el sa bata snitelele pana vin eu de la munca.
Ajung acasa, intru in bucatarie, liniste si pace. Blatul de bucatarie curat ca lacrima, nici urma de carne.

- Ma, ai batut snitelele?
- Da, bubo, cum sa nu? Sunt in frigider!
- Oook, dar ce ordonat ai devenit de la o vreme...

Ma apuc de stropolit, cand, manat de mancariciul obscur, imi zice:

- Auzi, bubo, dar stii unde am batut snitelele? ;;)
- Unde?
- In parc!
- Unde?
- In parc! :D
- haha, funny...
- Nu, serios! Am batut snitelele in parc, pe masa de sah!
....

- Ma, tu esti nebun? Cum sa bati snitelele in parc? deja imi pierise zambetul de pe buze, ingrozita de faptul ca-l cred in stare de asa isprava

- Da, bubo, pai ca sa nu deranjez vecinii!
- Si cum te-ai dus tu cu snitelele parc?
- Pai am pus intr-o sacosa ciocanul de snitele, carnea si tocatorul si pe urma am trecut si pe la Mega, sa-ti iau lapte! Vezi, n-am mai uitat de lapte!
- O, dar vai,ce usurare. M, tu chiar vorbesti serios? Sa stii ca nu-i momentul pentru misto-uri din astea, abia pe la pensie e cazul sa dai semne de dementa. Hai , fii serios, asa-i ca n-ai fost in parc?
- Am fost, bubo! M-au vazut si niste copii, cred ca s-au speriat! Daca vrei,mergem sa intrebam paznicul, ca sigur m-a vazut si ala.

deja hiperventilam si ma intrebam CINE l-a mai vazut pe sotul MEU troznind snitele in PARC, NOAPTEA, pe masa de SAH!!!!!

Evident ca tot restul serii el a defilat mandru ca un domnitor, iar eu mai muscam din snitel, ma mai inchinam, ma mai uitam lung la el si ma intrebam, daca dupa un an juma' de la nunta e asa inventiv, cum o sa fie dupa 25?!?!?! (oh, BOY!).De aceea, incep sa ma gandesc serios sa ii schimb numele din "the Hazband" in "MTNES" (abrevierea pentru "Ma,tu nu esti sanatos!")

LE: Pentru cei care, asemeni mie, inca mai spera ca episodul de sus sa fi fost pura fictiune, va anunt ca a fost pe bune. DA! A FACUT-O!A BATUT SNITELE IN PARC!

Je moi aussi avais dixsept ans...

The Hazband strikes again!

Cica nu e scris corect, asa zice nevasta-mea ca ea stie limbi streine, insa nu asta conteaza. Conteaza de unde am aflat vorba asta care duhneste a intelepciune.
Eram student si ,impreuna cu colegul meu sa-i zicem Che, trebuia sa merg in camin la un alt coleg, sa ne invete cum sa facem o porcarie de proiect. Eu l-am intrebat preventiv pe colegul respectiv:

-Ma, tu vrei sa venim duminica la 10 dimineata la tine la camin?!! Pei nu sunt bairamuri sambata? tu o sa dormi dus la ora aia…

Colegul , foarte amabil, zice:
-Nu, ma, ca nu mai sunt atatea bairamuri, ca a plecat lumea acasa sa invete, asa ca vino cu Che la ora stabilita.
Buun, duminica ma infintez cu Che la usa astuia. Dupa o jumatate de ora de asteptat deja ni se luase, aveam rani la degete de la ciocanit si vocile ragusisera de strigat. Che, om intreprinzator, zice:
-Ba, ai bani la tine?
Io:
-N-am ba, ai uitat ca am baut toata bursa cu tine ,vineri?
Che:
-Bine, hai ca dau eu o bere ca mai am banii de abonament pentru transport in comun. Asa ca ii lasam lu' asta in usa un bilet ca suntem pe terasa cutare, sa vina sa ne ia de acolo.
Fac o mica paranteza sa va spun ca Che nu avea niciodata bani la el, dar intodeauna avea banii de abonament si de fiecare data cand se ajungea la faze de genul asta o baga pe asta cu banii de abonament. Cred ca daca ma intalnesc cu el pe strada si-l intreb: Ma de unde ai avut bani sa-ti iei masina asta misto? ar raspunde nonsalant: Din banii de abonament!
Mergem noi pe terasa pe la 10 jumate dimineata, evident ca era pustiu cu exceptia unui tip la 2 mese mai incolo. Ne luam berile si ne apucam sa sporovaim de ale noastre. La un moment dat, tipul il cheama pe chelner sa-i mai aduca o bere si sa debaraseze masa, ocazie cu care se muta chiar la masa de langa noi. Numarul de sticle pe care le avea pe masa si dialogul cu limba impleticita care il purtase cu chelnerul sugerau foarte clar faptul ca omul era de cursa lunga. Noi continuam sa vorbim de ale noastre, cand se trezeste tipul de langa noi:

-Ma scuzati, pot sa ma asez la masa Dvs? Ca nu-mi place sa beau singur...

Acum, daca cineva ar veni la mine in ziua de azi, in aceleasi conditi,i sa ma intrebe acelasi lucru, i-as raspunde:
-Da va rog, dar sa stiti ca sunt suspect de holera sau antrax ca nu si-au dat inca doctorii seama. Iar daca tipul e prea trotilat de bautura se poate alege varianta:
-Sigur ca da, dar sa stiti ca am SIDA, si as tusi semnificativ inspre el.

Insa atunci eram doar un pustan si in pofida spiritului conservator care ma domina nu am putut sa spun decat:
-Da, va rog, dar sa stiti ca noi nu mai stam mult ca trebuie sa vina un coleg sa ne ia.

Omul nu a obiectat si s-a asezat la masa cu noi si a inceput:
-Mi-am dat seama din discutiile voastre ca sunteti studenti.

Noi il aprobam si omul continua:

-Ce frumos, si mie mi-ar fi placut sa fiu student. E frumoasa viata de student nu-i asa?

Noi, deja stanjeniti de pofta de discutie a tipului, il aprobam si de data asta. Iar tipul continua cu discutia asta tampita. La un moment dat se opreste si cade intr-un fel de reverie. Poate cunoasteti privirea de bovina a omului trosnit de bautura. Ochii lui afisau foarte clar mesajul: Semnal momentan nedisponibil. Deja era liniste la masa de 5 minute, o liniste mormantala, incat nici eu nici Che nu stiam ce sa mai zicem. Incep sa discut cu Che tot felul de cretinisme, in asa fel incat sa nu ne deranjam noul comesean. Che se prinde repede de manevra si-mi tine isonul. La un moment dat, Tipul se trezeste din reverie si ne-o tranteste pe asta:

-Da ,Domne! Je moi aussi avais dixsept ans! si apoi adauga plin de el: Cum spunea Jean Paul Belmondo!

Che se uita descumpanit la mine ca stia ca sunt la franceza, iar eu ii raspund:

-Si eu am avut 17 ani, spre bucuria comeseanului care mi zice la randul lui:
-Da, Domne, vezi ca stii.

In ochii lui se putea citi bucuria de a reusi sa dialogheze cu niste studenti si mai mult bucuria ca, desi nu urmase nici o facultate, spusese o vorba inteleapta. Unde o fi fost intelepciunea, habar nu am. Oricum, se vedea simpatia lui pentru mine, doar vorbeam aceeasi limba. Dupa izbucnirea aceasta de intelepciune tipul cade din nou in reverie, asa ca fac prima incercare de evadare si-i zic:

-Stiti, e cam tarziu, noi ar trebui sa plecam.

Tipul foarte contrariat si trist, totodata, intreaba:
-Dar de ce?

Che prinde manevra si zice:
-Pai nu mai avem bere.

Omul nu se lasa convins si ne zice:
-Pei mai cumparati-va.

Che nu se lasa nici el:
-Pei nu mai avem bani (mare greseala). Omul impaciuitor zice:
-Pei beti de la mine din sticla.

In momentul acela vocea mea interioara a inceput sa faca urmatorul rationament: Ma,asta e ramas de cu seara pe terasa, e clar, la cat e de distrus. Pei daca a baut de unul singur de aseara inseamna ca a avut ce sarbatori. Ce putea sa sarbatoreasca? Clar ca a fost la curve. Ca a fost la curve nu-i problema ca s-o fi protejat, dar ce a facut cu limba?!?!? Deci al dracului sa fiu daca pun gura pe sticla lui!
Cred ca noul meu comesean a intuit ceva din rationamentul meu ca a luat sticla lui Che si a turnat bere de la el din sticla. Iar apoi ii zice lui Ch.:
-Hai bea, hai noroc!

Che , vizibil scarbit (cred ca imi citise gandurile), da noroc cu el, bea o gura de bere si-mi zice:
-Ia ma si tu.

La care eu , zambind, ii zic:
-Nu pot ma, ca m-am balonat.

In momentul urmator am reusit sa ma conectez la sinapsa lui Che:asta facea perversiuni sexuale cu arborele meu genealogic.
La un moment dat il vad pe comesean ca se uita fix la intrarea pe terasa. Noi ii urmarim privirea si , surpiza: era colegul care trebuia sa vina sa ne ia. Deci nu pot sa va exprim in cuvinte cum ne uitam noi la colegul care venea inspre noi. Ati vazut cumva filmuletele alea din WWII cand intrau americanii in orase ca eliberatori si lumea ii aplauda si le dadea flori? Aia e propaganda ieftina americana. Noi ne uitam la colegul nostru ca la Mantuitor. Mi se parea ca nici nu atinge pamantul cu picioarele. Subtil, comeseanul s-a retras la masa lui, fara sa zica nimic. Se aseaza colegul la masa destul de mirat de felul cum ne uitam la el si zice:

-Ba, am adormit la Xulescu in camera si d'aia nu m-ati gasit.

Noi:
-Nu-i bai hai sa mergem. Colegu zice:
-Ba, daca tot suntem aici, hai sa mai stam sa bem si noi o bere si dupa aceea va invat cum sa faceti proiectul.

In momentul urmator si eu si Che am izbucnit:
-Noi am venit sa invatam, nu sa o ardem ca boschetarii la terasa!

Colegul a facut de data asta ochii mari. Vrajeala asta cu noi am venit sa invatam o mai auzise de la noi, dar sa refuzam noi o invitatie la bere nu auzise in viata lui. Asa ca ne-am ridicat sa plecam. Din mers l-am salutat cordial pe noul nostru amic. Cred ca aveam o stare de spirit ca romanii dupa razboiul de independenta.

Nu facem zece pasi si colegul macinat de dubii ne intreaba:
-Dar care a fost faza la terasa???

Sa mori din dragoste ranita

Meh, eu cred cu tarie ca una din calitatile oamenilor inteligenti este capacitatea de a se ironiza, fara a cadea in ridicol. Bineinteles, prietenele mele, alea putin care sunt (una-doua-trei) au abilitatea asta si ma delecteaza pe mine, periodic, cu cate o relatare din cripta proprie.

Intr-unul din episoadele noastre de exorcizare de grup, iaca ce mi-a relatat una din pupezele mele :

Sa fi fost prin prin 2004 cand, mandra noastra de doar 19 primaveri, si-a luat inima-n dinti si, cu maman de manuta, s-a infiintat la usa ginecologului, for her very first OBGYN visit ;;) Scopul si durata vizitei : verificarea bunei functionari a instalatiei si obtinerea de detalii cu privire la metode de neimbortosire, care sa nu implice nici caciulite, nici hapuri pasaresti.
Bon, se duce fata mea , emotionata si frematanda ca o fecioara, si, dupa scormoneala de rigoare, intreaba, cu emotie in glas:

- Aaa, stiti?! As vrea sa apelez la o metoda de contraceptie de incredere, dar sa nu fie nici prezervative , nici pilule...
- A, bineinteles. Foita chinezeasca! Rulati foaia si o introduceti in “si anume”, cu fix 10 minute inainte de actul sexual.Dar mai bine introduceti doua, sa fie sigur!
- Minunat!

Merge fata, cu prietenul, care intre timp i-a devenit sot, la o farmacie. Rosie-verde-albastra, intreaba farmacista, duios:

- Buna ziua..aa...foite chinezesti aveti?
- Avem!

face fata , rapid, un calcul mental ...doua de ocazie, hai sa zicem 10, vedem cu mere...

- 10! :D
Farmacista, siderata:
- Cate?
- 10! Pentru inceput!
- Dar mai avem doar 8?!
-Dati-mi 8!

Plateste eaechivalentul unui sfert din bursa, si iese afara, emotionata, sa-i povesteasca iubitului cum au decurs ostilitatile.

- Am luat, dar aveau doar 8!

Dumnealui, vadit entuziasmat si miscat de perspectiva unui amor “au naturel”, ii raspunde increzator:

- Nu-i nimic, iubita! Mai cautam si alte farmacii!
- Dar e cam scump!
- Nu conteaz! Cum? Pentru noi, niciun efort nu e prea mic! Ne descurcam noi, punem bani..Cum, pentru iubirea noastra? Nimic nu e prea scump! zise el ca un Romeo triumfator...

Ajung porumbeii nostri acasa, hotarati sa testeze noua metoda. Citeste mandra prospectul fugitiv. Da, bine, se ia foaia, se ruleaza foaia, mare filosofie. Da sa desfaca o folie si descopera ca, de fapt, fiecare pachetel continea 10 foi. Un calcul rapid, 10 ori 8, 80 , imparti la 2...ce sa mai, sa te tot iubesti constient!

In pachet, foile albe, care evident ca tre sa fie albe, ca doar de-aia le zice foi, erau intercalate cu niste folii cam de plastic, probabil de protectie, isi spuse ea.
Introduce cele doua ghemotoace unde zicea pe prospect si se avanta in noaptea intunecata a amorului ghebos. Chin , durere, disconfort. Mnealui, mai sa lesine de placere cand redescopera senzatii ca la inceput. Ce mai, dragostea renascuse. Ea, amarata, se retrage in toilette, de unde isi culege un ghemotoc de pe jos, celelalt ramanand pierdut pe veci... A doua incercare, tot cu doua foi, iar cade un ghemotoc. Trag ei concluzia ca e de ajuns cu o foaie. Pana trece o vreme si fata incepe sa simta ca ceva n-ar fi in regula, si ce face o fata cand nu merge ceva? Suna o prietena!

Ii relateaza cu lux de amanunte patania, durerea, chinul, pana se lumineaza prietena si o intreaba:

- Auzi, ce foi ziceai tu ca ai introdus acolo ?
- Pai alea albe! Ergo foile;)
Prietena, zguduita de ras si tavalindu-se pe jos , mai sa dea in convulsii, ii explica:
-Alea erau foile de protectie, de HARTIE! Tu trebuia sa folosesti foitele alea transparente, care se dizolva!

Amarata si traumatizata,se hotaraste sa renunte pe veci la celuloza pacatoasa si sa dea uitarii episodul atat de rusinos. Cateva zile mai tarziu, insa, torturata de mancarimi si usturimi, hop la gine!

- Buna ziua, ma scuzati , stiu ca o sa par ridicola, dar am introdus, fara sa vreau, hartia protectoare, in loc de foita. Ce-i de facut?

-A, stati linistita! N-aveti nimic! Si, oricum, sunteti mic copil pe langa duduia careia a trebuit sa-i facem spalaturi stomacale, ca a inghitit ovulele vaginale!

Si uite asa a revenit prietena mea la metodele vechi de cand lumea si pamantul, adepta ferventa a dictonului “Plastic, it’s fantastic!”

Cine ma striga in noaapteeeeee....

Mai, oameni buni, ati innebunit de tot?!

Cine , pacatele mele, cauta "budigai" pe net si ajunge la mine? De ce ati cauta cuvantul asta? Luati-va un dex, e mai sigur....

A, da, si "cum sa scapi de mahmureala" sau "sa nu amesteci bauturile". Asta ce e, dicton, intrebare, afirmatie?

Va zic eu, nu le amestecati, punct!

Tendintele anului 2012: "budigai rosii si aifuane" sau "cu cat mai mare , cu atat mai bine"

Hopshasha, nu va entuziasmati! Evident ca am fost impotriva curentului si nu am purtat desuuri rosii de Reveillon, vai, tu! Evident ca sa o se pogoare toate ghinioanele pe capul meu, pacatoasa si necredincioasa, ca asa-mi trebuie daca nu ingurgitez 12 boabe de struguri pe secunda, nu port chiloti rosii si nu-mi imput sufrageria cu o ceapa sparta, pe pervaz, sa-mi faca previziunea meteo pe 2012 ... :|

Mai ca era sa ma prinda Anul Nou dand proba de 100 de metri garduri, cu hazbandul luandu-si in serios misiunea de calauzitor prin haosul de la Casa Poporului, si cu mine , nasa si sora nasei, alergand ca nebunele dupa el si hiperventiland mai ceva ca la starea civila.

Cand am ajuns in multime, am prins loc fix pe muchia unui bloc, si am stat toti patru usor indoiti, ca niste salcii in bataia vantului, bucurandu-ne de jumatate si un sfert din artificiile pe care reuseam sa le zarim. Lumea era in delir la vederea exploziilor de lumina, numai eu ma uitam ca curca-n lemne la cele trei fasairi care mai ajungeau si in raza mea vizuala. Asa ca m-am lasat pagubasa si m-am holbat si eu cuminte in telefonul unui domn foarte inalt, si uite asa am realizat ca artificiile alea mari, erau, de fapt, tare mici:P.

Mai la stanga, insa, am descoperit varianta HD a Revelionului meu in miniatura :D Gratie unui specimen deosebit de "Ciumpalacus romanus", am vizionat artifica la tableta domle!

Acu, io ma intreb: nu se vedea mai bine pe laptop? :D era o idee sa-mi pun barbatul sa vina cu monitoru' de 19 inci (lav, asa ii zice? :D) sa vedem si noi artifica asa cum se cuvine ;;)

Ce am inteles eu din cele de mai sus? Ca Big is the new small!
Asa ca am lasat balta planurile marete de slabire si am decis ca finalul lui 2012 sa ma gaseasca foarte foarte grasa (aviz vanzatorilor de scripeti si parghii!)! Am zis!

Voi cum ati petrecut?