Imperiul Lacrimilor - recenzie pentru campania vALLuntar

Iata ca venim si noi, repede repejor, aproape de finalul campaniei vALLuntar, sa va povestim putin despre cele doua volume minunate pe care mi le-am comandat eu, yours truly, si pe care, in cele din urma, le-a devorat hazbandul, mare amator de romane istorice.

Imperiul lacrimilor
de Jose Freches

Cine a citit "Tai Pan" si "Nobila Casa" de James Clavel va fi incantat sa constate ca romanul trateaza cam aceeasi tema. Spre deosebire de Clavel, Jose Freches descrie China intr- un mod mult mai realist si impartial (pentru un european - si francez, pe deasupra) , in sensul ca acuza in termeni foarte duri jaful comercial si cultural produs de sosirea marilor puteri europene in China, in cautare de piete de desfacere.

Primul volum, Razboiul Opiului, este mai mult o prezentare a Chinei, in a doua jumatate a secolului 19, si a unei serii de evenimente premergatoare celei mai mari revolutii din istoria sa - Revolutia Taipingilor. Este descris modul in care marile Companii engleze de comert invadau piata cu opiu procurat la pret de nimic din India, luand in schimb matasuri, ceramica si obiecte de arta de o valoare inestimabila. Nu lipsesc descrierile detaliate ale felului cum coruptia si depravarea incepeau deja sa infecteze China, incepand cu Imparatul manciurian al Chinei pana la cel marunt functionar. (Nu stiu de ce am impresia ca din punctul asta de vedere nu s-au schimbat prea multe).

In acest cadru este urmarit indeaproape destinul fiului nelegitim al Imparatului Doaguang - Piata de luna precum si cel al Laurei Clearstone, destine care se impletesc intr-un mod dramatic,daca ne gandim ca, la mijlocul secolului nouasprezece, o poveste de dragoste intre o englezoaica si un chinez era de neconceput.

Cartea nu este lipsita, veti vedea, de episoade romantice, caci, vorba aceea, si chinezii complotisti se iubeau, asemeni printului Tang cel Frumos, indragostit lulea de , cine alta, Iasomie Diafana (nu va lasati inselati de numele putin prea lirice, povestea merita). Printul Tang, initial insarcinat cu uciderea lui Piatra de Luna- posibil succesor al imparatului-, va face absolut orice pentru a-l gasi si a-l salva, macinat de resetinmente impotriva Imparatului si a uneltitotrilor din jurul sau.

Ca in orice roman cu o tenta usor "politista", sa zicem, nu lipseste nici "detectivul", jurnalistul John Bowles, care, previzibil au ba, urmareste indeaproape evolutia fiecarui erou, pentru a dezlega, in final, misterul din spatele tuturor celor intamplate.

Daca primul volum este, asa cum am spus, o introducere in peisajul chinezesc de la jumatatea secolului al XIX-lea, cel de-al doilea volum, " Jaful de la Palatul de vara", descrie aventurile eroilor principali din Timpul Revolutiei Taipingilor, iar apoi, dupa inabusirea revolutiei, evenimentele nefaste ce au urmat pentru China.

Ma opresc,insa, aici, pentru ca nu as vrea sa va rapesc placerea de a citi cartea, obosindu-va cu prea multe detalii. Asemeni Chinei, povestea asta este una fin si complicat tesuta, dar foarte savuroasa, pentru toate genurile de cititori.

P.S.: Singurul lucru care mi-a displacut este traducerea un pic cam gugalita , pe alocuri. De exemplu, ma indoiesc ca printul Tang, in jurul anului 1850, o "aburea" pe Iasomie Diafana, la fel cum tind sa cred ca la vremea respectiva nu auzeai de "structura navei", ci mai degraba de "coca" sau "silueta" vasului. Din fericire pentru cititori, insa, al doilea volum e deja o gura de aer proaspat, bag seama ca si traducatorul s-a schimbat, iar diferenta poate fi observata de catre oricine.

The Hazband


Dragilor, aista fu sotioru-mi cel inginer,mare consumator de literatura istorica, dar prea putin iubitor de condei maiastru si serios. Il stiti si voi, glumetului ii sade bine cu glumele, asa ca va rog sa fiti blanzi cu el si cu scriitura-i timida. Si nu uitati, fiecare comentariu al vostru inseamna inca 3 minute de voluntariat :)