Un Bistro pentru oamenii speciali

Dragilor si dragelor, maine se intampla ceva minunat in blogosfera, ceva ce stiu ca o sa va prinda atat de tare, incat o sa va inghesuiti sa-i faceti un fan club lui Margot, cu pancarte si cantecele. Maaargoteeel, draguteeel, te iubim, ne ee fomeeel, da-ne sa papeeel! :))

Nu va pot spune mai multe, decat ca va provoc sa dati maine o fuga la Bistro, you're gonna love it! :D

Papucei pentru blogarei

Dragilor si dragelor bloggeri, mare campanie mare. Cei de la Zorile au decis sa-si faca papucii cunoscuti in Romania, si cum altfel, daca nu prin intermediul bloggerilor.
Nu m-as fi aruncat in campanie, daca n-ar fi fost vorba de papucii mei preferati, fratii si verii mult iubitelor mele Havaiane, primite de la Mama Brazilia, si purtate si raspurtate timp de 6 ani de zile. Papuci mai comozi , usori si simpli nici n-o sa vedeti, trust me, asa ca sfatul meu foarte calduros este sa dati o fuga la Blogatu si sa va inscrieti.
Nu trebuie decat sa faceti un mic review papuceilor primiti, si apoi va puteti bucura de vara.

Eu mi-am ales un model cu talpa ortopedica, numai buni de purtat la birou, cu o rochita lunga sau o pereche de blugi evazati, absolut perfecti pentru o impiedicata ca mine.Voila:

Trust me, o sa ii iubiti:X

Plang nebatuta

Discutie, la drum de seara, cu barbat de trefla:))
Probabil ca unii din voi au auzit de "Sotii de militari" sau "Soldati de neveste americane", cum le zice Mihai, sau Gilmore Girls(cunoscute si drept Surorile Gilmore- tot in interpretarea prea iubitului). Sunt fan seriale de corazon. Grey's Anatomy, Gilmore Girls si Dr. House sunt filmele mele de suflet, nu ratez niciun episod, si le-am vazut in reluare de zeci de ori.
Ma rog, cine a vazut aseara Sotii de militari a aflat ca a murit Jeremy.
Si da-i bocete, suspine, mucilagiu all over the place,ce mai. Hazbandu se pusese la somn, asa ca ma straduiam sa bocesc pe silent, dar se zguduia patul cu noi, de la atatea suspine inabusite.

- A murit Jeremyhihihii (sunet grobian de tragere de mucisori-ma scuzati).
- Cine, ma?
- Jeremy...snif snif
- Fir-ar sa fie, se ia de nevasta-mea. Care-i ma, zi care e, sa ma iau de el.
- Pai nu mai ehehehe ...snif snif, mai suflam putin nasul

Barbatul deja se tavalea pe jos de ras. Beau o gura de apa, ma linistesc. Hai, noapte buna.
Liniste, Hazbandu deja incepea sa suiere, in stilu-i clasic.

- Mihai...
- ....
- Maaaa!!!
- mmmmmm
- Tu sa nu te duci la razboi, ai auzit?
- Lol
- Ma, n-auzi? Sa nu te duci, ca vin dupa tine si te bat de fata cu toti afganistanii aia, sau ce-or fi.
- Nu ma duc, fata, stai linistita, nu-s patriot.
- Asa, bine. Hai somn usor.

Pauza..

- Auzi, fata?
- Mmmm
- Cat mai ai de luat hormonii aia, sa stiu daca reziliez abonamentu' la cablu au ba!

:))))

Pasca tu, pasca eu, pasca toti, Pasca cu branza dulce si stafide

Buna dimineata, dragii babei! Buna sa va fie inima! Facui un mega studiu pe feisbuc si ,plecand de la raspunsurile date de impresionantul meu fan club de 3 persoane, am decis sa va cadorisesc cu o reteta de Pasca. Sunt convinsa ca n-ati putut dormi azi-noapte de focul retetei mele de Pasca, si ca abia astepti sa va apucati de cocalit, but hey! Vreti, faceti, nu vreti, cumparati:)) Sa purcedem, zic:

ALUAT:

500g faina
250ml lapte
80g unt topit
5linguri de zahar tos
25g drojdie proaspata (sau un pliculet de drojdie uscata-recomand Pakmaya pentru varianta uscata)
2 galbenusuri
un praf de sare
Coaja rasa de la o lamaie
Esenta de rom

UMPLUTURA:

350 gr branza dulce
150gr smantana grasa
100 gr stafide (inmuiate in prealabil in apa calduta sau esenta de rom)
Zahar tos –dupa gust
Un pliculet de zahar vanilat
Coaja de lamaie/portocale
Esenta de rom
3 oua mari
1 lingura de faina (sau gris)

GLAZURA:

Un galbenus de ou desfacut cu o lingura de lapte
Doua-trei linguri de miere topita

STROPOLEALA:

Aluat:
1. Fierbeti laptele cu zaharul, esentele si coaja de lamaie, pana se topeste zaharul complet. Lasati-l sa se raceasca putin, pana devine caldut. Daca folositi laptele fierbinte, aluatul nu va mai creste, pentru ca asasinati drojdia (garantat – de-ati sti cate „crime” din astea am la activ ;;).
2. Amestecati drojdia cu doua linguri de lapte caldut, pana este complet dizolvata, presarati o lingura de faina deasupra si lasati-o sa creasca 15-20 de minute, pana e umflata si plina de bulbucei:D
3. Amestecati faina cu sarea si incepeti sa incorporati drojdia, continuand cu galbenusurile, untul si laptele caldut, turnand putin cate putin, avand grija sa omogenizati aluatul.
4. Aici vine partea distractiva. Daca aveti muschi, puteti sa framantati aluatul pana la sfantul asteapta, dar eu zic ca 15 minute de framantat vartos sunt suficiente.Da, daca v-a suparat vecina sau factura de la lumina, acum e momentul sa va razbunati, trantind aluatul cat puteti de tare. Nu va speriati, cu cat e mai „agresat” , cu atat va creste mai pufos;).
5. Acoperiti vasul in care ati framantat aluatul cu un prosop curat si lasati-l sa dospeasca timp de cel putin o ora, la loc caldut, ferit de curent. Eu inchid fereastra de la bucatarie si las cuptorul pornit, cu usa intredeschisa. Voi faceti cum vreti.

Umplutura
E, partea asta o sa va placa la nebunie. Urmand principiul deja consacrat 1+1= Love, faceti cum v-am invatat. Amestecati toate ingredientele bine bineeeeeee, si gata:D

Asamblarea:
1. Odata crescut aluatul, ungeti-va mainile cu putin ulei si intindeti o foaie groasa, de aproximativ 2 cm, avand grija sa pastrati o bucata de aluat de marimea unui pumn, pentru impletitura.
Intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina (sau hartie de copt), asezati foaia de aluat, avand grija sa acoperiti si peretii.
2. Din bucata pusa deoparte, modelati trei snururi si formati impletitura (daca vreti). Nu vreti, nu impletiti, na!
3. Asezati „cordonul” de jur imprejurul tavii si lasati aluatul sa mai creasca putin, in tava, timp de vreo 15 min. Pentru ca mie mi-era ca , odata crescut, incepe sa se imprastie pe acolo , am dat tava la cuptor timp de 10 minutele, cat am pregatit umplutura (dar nu-i obligatoriu).
4. Trantiti-i umplutura in mijloc, ungeti marginile de aluat cu putin galbenus de ou si hop la cuptor, la foc potrivit, timp de aproximativ 50-60 min. Eu n-am cuptor cu termostat (inca;;) – p.s.: ai laaav iuuu Hazbaaaand ;;) , asa ca am grija sa reglez cuptorul la foc mediu spre mic, ca sa ma asigur ca se coace uniform si nu se arde.

Cand arata ca mai jos, scoate-ti mandretea de la cuptor, pensulati marginile cu putina miere topita, pentru luciu, si asteptati sa se raceasca, sa treaca postul, sa nu mai miroasa atat de bine, si, cel mai important, sa o mancati:D

Si un closap;;)

Un P.S. mare:

Pozele sunt de anul trecut, cand n-aveam tava cu pereti detasabili, si am prestat pasca intr-o oala normala. Prostia mea a fost ca n-am uns oala suficient de bine si nici n-am tapetat-o cu hartie de copt, asa ca noi am halit-o direct din cratita. Big no no! N-a fost nicio problema, dar mi-a parut rau ca nu o pot scoate pe un platou, sa ma laud cu ea:P
Anul asta o fac in tava detasabila si am de gand sa pun si o foaie de hartie de copt pe fund, asa ca voi reveni cu pozele noi:D
Daca aveti intrebari, dubii, let me know!
Spor!


Si-o dedicatie:D

Sa vorbim despre Gabriela

Draga Ady,

Recunosc ca am citit despre mama ta si m-a intristat teribil povara pe care trebuie sa o duca. Sper din tot sufletul ca Dumnezeu sa fie langa voi si sa va treaca cu bine peste acest hop.

Pana atunci, eu raspund apelului tau si le spun oamenilor mei despre mama ta.

Gabriela Tudorache este o femeie de 42 de ani, mama a doi baieti, care duce o lupta pe care nu multi dintre noi ar avea puterea sa o duca. De cinci ani se lupta cu o tumora cerebrala benigna, care o impinge vertiginos spre orbire. Din cate am inteles, Gabriela si-a pierdut ,deja, vederea la ochiul drept, iar cel stang se deterioreaza pe zi ce trece.

Desi nu ii pune literalmente viata in pericol, cred ca sunteti de acord cu mine ca nicio mama nu merita sa orbeasca, sa-si traiasca restul vietii fara a putea sa munceasca pentru copiii ei, fara a-i putea vedea crescand, evoluand, traind.

Asa ca las mai jos detaliile conturilor in care se pot face donatii si un numar de teledon ,valabil pana pe 20 iunie 2012. As zice sa nu asteptati, totusi, pana atunci, pentru ca s-ar putea sa fie prea tarziu.

BCR - Ploieşti , Str. Mărăşeşti, nr. 185
RO87RNCB0623123175680001 (RON)
RO60RNCB0623123175680002 (EUR)
SWIFT: RNCB RO BU
Titular cont Gabriela Tudorache

Draga Ady si Mihail, sunteti niste oameni extraordinari! Nu stiu cati copii de varsta voastra ar face tot ceea ce faceti voi pentru mama voastra, batand la atatea usi. Jos palaria si mult mult curaj!

Gabriela, sanatate si curaj! Sa ne vedem cu bine prin urbea noastra:)

Monica

O mare de inimi

Sunt coplesita. In ultimele doua zile am fost, literalmente, inghitita de o mare de grija si dragoste, si nu pot sa nu ma plec,umila, in fata tuturor.

Am foarte multe de spus, dar inca mi-e greu sa asez tot ce s-a intamplat cap la cap. Au fost doua zile pline de emotii, de revelatii si de mult rasfat, trebuie sa recunosc.

Important este ca sunt bine, sunt acasa si, cel mai si cel mai important, SUNT SANATOASAA!

Si, ca sa nu va mai tin in suspans, iaca ce "buba" avusai si nu mai am:D

(prima din stanga)

Da, am avut uter septat, iar acum nu mai am (adica nu mai am septul, uterul e acolo si e frumos, manca-l-ar mama pe el de uter unic ce e el:X - note to self: avoid paranteze lungi cat o zi de post), si as topai ca o bezmetica, daca nu m-ar tine balamalele in pozitia de scaun rasturnat:))
Promit sa revin zilele astea cu povestirea detaliata a sejurului meu la Regina Maria, cu detalii picante despre anestezia mea cu aroma de vodka apple si my vajayjay becoming a star :))

Si o dedicatie, pentru voi, pentru ca va iubesc!

She who was broken, shall break no more

Sunt zile cand poti sa pui degetul pe clipa aia cand raul inceteaza sa mai fie rau, si devine bine. Maine o sa pun degetul pe rau, o sa-i dau un bobarnac, zambind calm si condescendent, si o las marea de bine sa ma inghita cu totul, pana o sa devin un Flipper frumos si gratios.

Demain je vais au découpage. Wish me luck. Cam pe la amiaza, o ora mai tarziu.

Sunt cochoana daca va rog sa ascultati maine o melodie, pe la 13h00 trecute fix? Nu de alta, dar am fantezii din alea bolnave, cu mine intrand in sala de operatie in ritm de hip-hopppaaappaa, si cu mah gang cantand in cor ,in fundal, P-Diddy style. So, will you be mah gang tumarau?

Deci, cine e cu mine? :D

Varianta romaneasca a unei retete indiene mancata la austrieci, cu nume italienesc SAU Curry rosu cu pui si ardei gras

Se facea ca eram cu barbati-miu in Eisenstadt si mi-am comandat eu o tocana de pui cu ardei gras , cu nume italienesc dar pretentii austriece, si nimic nu mai fu la fel. Skip skip, next next, ajunsi acasa, mi-am dat seama ca eu habar n-aveam ce sa fac cu pasta de curry rosu pe care o rapisem din Mega , asa ca am zis sa incropesc un curry , plecand de la varianta aia austriaca a unei tocane cu nume de ciociolina, si a iesit ce se vede mai jos.

Adevarul este ca habar nu am daca asta e reteta de curry. Adica, sigur nu e, dar pentru ca are si curry, am decis eu sa-i spun asa, na! Acum , sper sa nu se sesizeze frun scrupulos si sa-mi bata obrazul , ca mutilez ideea si conceptul si sentimentul de curry, ca zau ca n-are rost. Blogul meu, curry-ul meu. Voila:

INGREDIENTE:

- 1kg carne (pui, porc,vita)
- zeama si coaja de la o limeta (sau lamaie, daca nu gasiti limeta) - pentru variantele cu pui sau vita
- 1 ceapa uscata (mare)
- 1 kg ardei gras (rosu, galben, verde)
- 2 rosii mari, taiate cubulete, sau o conserva cu rosii cuburi
- 2 lingurite pasta de curry rosu
- 2 lingurite praf de curry
- Sare
- piper
- ½ lingurita fulgi de chili (optional si dupa gust,ofcors)
- 50 gr unt sau ulei vegetal
- 1 ceasca cu apa
- Patrunjel
- Coriandru

PROCES TEHNOLOGIC

1. Carnea curatata si spalata se pune la marinat timp de 20-30 minute in sucul de limeta, alaturi de coaja acesteia. Intre timp, curatati ceapa si ardeii grasi, avand grija sa tocati ceapa marunt iar ardeii in cuburi mai maricele (cam 2x2cm).

2. In vasul in care veti pregati mancarea, topiti untul/incalziti uleiul si rumeniti rapid carnea, timp de 2-3 minute pe fiecare parte. In stadiul asta nu vrem decat sa “sigilam” sucurile in carne si sa ii dam o crusta frumoasa.

3.Puneti carnea deoparte, intr-un vas acoperit, si caliti ceapa in grasimea rezultata, adaugand cele doua lingurite de pasta de curry, praful de curry si fulgii de chilli. Inabusiti la foc mic, timp de 5-10 minute, pana cand ceapa devine translucida iar curry-ul s-a “prajit” (vrem sa isi elibereze aromele, nu sa aiba sosul gust de praf de la borcan, right? ).

4. Adaugati ardeiul gras, rosiile cuburi, puiul si o ceasca cu apa, si lasati sa fiarba la foc molcom, timp de 45 de minute (25 minute cu capac, 20 minute de fara capac:D).
Adica pana arata cam asa:

5. Daca ati rezistat pana acum, asta ar fi momentul sa gustati sosul si sa-l dregeti de sare si piper, dupa gust.
Trantiti-i si o legatura de patrunjel si/sau coriandru proaspat in cap, si gata!

Et voila! Pseudo curry-ul meu italiano-austriaco-romano-indian este gata.

Noi l-am mancat (pentru ca nu “servim” mancarea, da?- asta daca nu cumva servim pe altii ;;) ) alaturi de o portie de orez basmati ( 1 ceasca orez, 2 de apa, sare, un varf de lingurita de curcuma sau turmeric, pentru culoare, se fierbe la foc mic, cu capac, pana absoarbe tot lichidul-pampam).

Ia zi, Hazband, fu bun?

Maria bate filmul

Sau de ce rad eu de una singura , pe strada :D

Discutie cu prea-distinsa demoazela Maria ,pasiunea mea din online si, mai nou, si din offline.

N.a.: Ne holbam cu deosebit interes la un tablou cu pasari si floricele (cam ca la Viena, dar mai "eften"), si-mi vine mie sa intreb copila:

- Ia uite, Maria, pasarele! Stii cum fac pasarile?
Bietul copchil se uita la mine nedumerit, intrebandu-se probabil ce naiba am facut cu viata mea pana acum, de nu stiu cum fac pasarile si o intreb pe ea.
Eu, continui entuziasta:

- Cirip! Asa fac pasarelele, cip cirip!

Maria, semi-amuzata, semi-docta, ma corecteaza:

- Nu tsiliiip! Piu! Piu-Piu!

Pampam!

P.s.: copilul chiar avea dreptate, nu?

Concurs Canah

Buna sa va fie inima, dragii babei!
Sper ca ati inceput saptamana bine, caci am de gand sa va pun la treaba!
Bogdana si Canah au pus la cale un concurs de la care nu poate lipsi niciun gurmand care se respecta (parerea mea umila si pofticioasa), asa ca va sugerez sa dati fuga fuguta pe blogul Bogdanei si sa vedeti ce trebuie sa faceti ca sa castigati si voi un cosulet de bunatati pe baza de canepa.

Recunosc ca eu am stat si m-am gandit si razgandit toata saptamana trecuta, incercand sa-mi aleg un singur produs pe care sa-l promovez, si tare greu a fost, ca-mi surad toate, si uleiurile pentru gatit, si dulciurile, si produsele de ingrijire corporala. Of, Doamne, eu sunt doar una, iar pohtele sunt toate :D

Noroc cu inspiratia de moment si cotrobaitul prin frigider, pentru pachetelul de dimineata, caci iata ce idee dragalasa mi-a venit :D

Pesto cu Rucola si Ulei de Canepa cu aroma de busuioc

Ui' ce frumos e:

sursa

Asadar, let's pesto, people!


Ingrediente:

- 125 gr de rucola proaspata (puteti reduce cantitatea, eu as pune mai mult, pentru ca-mi place aroma)
- 100 ml ulei de canepa cu aroma de busuioc
- 50 grame seminte de pin sau nuci prajite (eu am nuci, asa ca asta o sa pun)
- 50 grame parmezan ras
- 3-4 catei de usturoi (dupa gust si preferinte)

Se paseaza la blender toate ingredientele,se asezoneasa cu sare si piper, et voila!
Pesto-ul se foloseste fie ca dressing pentru paste, dar eu il iubesc si in sandvisuri, impreuna cu mozarella si rosii, sau cu un pate de ton consistent. Sau, de ce nu, ca dressing pentru o salata mai cu mots.

Regret ca nu am aflat mai din timp de Canah, ca v-as fi aratat astazi si pozele cu reteta de mai sus, dar promit sa revin curand asupra subiectului :D

Pana atunci, hai cu concurenta, sa fie concursul concurs, zic!

Din turnu-mi de fildes, catadicsit-am sa ma scobor

Dragilor, sa radem si sa ne veselim! Astazi am dobandit primul hater si , odata cu acesta, dovada ca uneori spamul sau , mai bine zis, ban-ul, este sanatate curata la casa omului. Nu mai intru in discutii legat de postul trecut, apreciez din tot sufletul toate mesajele primite de la voi, toate sfaturile, gandurile bune. Desi e tipic pentru Romania sa ne facem ca problemele se rezolva de la sine sau sa le ignoram,doar de teama "scandalului", eu am decis sa vad ce pot sa "patesc", daca ma plang de ceva ce nu functioneaza. Am ales sa nu trec cu vederea , ci sa rezolv ce trebuie rezolvat. Si uite ca am reusit, datorita unei persoane pe care, probabil, nu o sa o cunosc niciodata, dar careia ii multumesc inmiit pentru binele pe care mi l-a facut. Sunt libera.

Asta nu inseamna ca nu voi pune in aplicare ce mi s-a sugerat, si anume sa bag in spam ce nu vreau sa vad. Eh, problemele nu le voi ignora, dar prostia o pot ignora cu eleganta. Asa ca, celor care nu stiu sa vorbeasca sau o fac doar ca sa se afle in treaba, le urez sa-si consume "impulsurile" pe alte pagini de net. Nu am nevoie de trafic si , daca e nevoie, o sa bag si moderare, pentru simplul motiv caaaa:



:D V-am zis cat de dragi imi sunteti? Hai ca nu-s nervozata, du nat uori, dar mai aveam o urma de zvac nervos and I oh so needed to let it out:D

Si o dedicatie speciala, pentru unicul si pretiosul meu hater ;;) :

Draga Tony,

Permite-mi sa te luminez. V-am mintit. Viata mea este o arie vesel triluita de heruvimi ce nu prididesc sa-mi teasa flori si binecuvantari in par. Traiesc intr-un palat de fildes. Ce zic eu, e ditamai ziguratul, iar barbati-miu e var primar cu Bill Gates, intoarce banii cu lopata, doar ca sa nu cumva sa se depuna adiposul, de la cate friptane baga in el. Caci noi ducem o viata perfecta, intr-o casa perfecta, cu joburi perfecte, gene perfecte, si prieteni perfecti. Si , in perfectiunea noastra, ne-am gandit noi intr-o seara ce sa facem sa scapam de povara atat de grea a unei perfectiuni plictisitoare, asa ca am pus de-un copil. Si ca sa fie telenovela mai cu mot, copilul ala a murit. Si, sa vezi mirare, n-a trecut cu nurofen, asa ca m-am gandit eu sa ma dau cu fundul de pamant, sa vedem daca nu cumva reusesc, intr-un final, sa scap de plictiseala.Iti multumesc ca mi-ai deschis ochii catre plictiseala-mi perfecta si permite-mi sa te asigur ca voi continua in dulcea mea ignoranta melodramatica.

De ziua ta, mamico. A, pardon, ma scuzi, nu era pentru tine...

Se facea ca eram o fiinta foarte draguta si intelegatoare, care nu indraznea sa dea cu lumea de pamant, mai mult de rusinea lor.

Cand am aflat de copil, in valtoarea momentului, mi-am facut cont pe Pampers (nu dati click pe link, vreau doar sa-i pinguiesc, poate se sesizeaza). Mi s-a parut dragalas sa primesc saptamanal cate un mail in care aflam ce-i mai crescuse copchilului, cat de mare aveam sa ma fac (de parca n-as fi vazut), si alte astfel de aspecte dragalase.

Urmarea o cunoasteti, asa ca, odata iesita din gasca viitoarelor mamici, am decis sa-mi dezactivez notificarile, ca deh. Nu mi-am sters contul, pentru ca m-am gandit ca imi va fi, totusi, de folos, candva. O saptamana mai tarziu, primesc mail "Felicitari, ati intrat in luna a patra!". Vai, multumesc, stai sa ma duc putin pana dincolo, sa mai urlu putin, uitasem, but thanks for the reminder.

Reluam ideea cu dezabonarea, click click, si respiram adanc. Trece o alta saptamana, astia iar cu felicitarile. Dau mail. Nu mi se raspunde. Sun, nimic.

Asta pana am decis, acum o saptamana, sa le scriu, pe pagina lor oficiala de Feisbuc, gandindu-ma ca o rusine publica i-ar putea "motiva" sa-si verifice serverele alea si sa rezolve problema.

Iata ce le-am scris:

"Draga Echipa Pampers,
Va scriu in calitate de fosta viitoare mamica. Asemeni multor alte viitoare mamici, m-am inscris pe site-ul dumneavoastra din dorinta de a afla mai multe informatii si detalii "dragalase" , as spune, despre evolutia bebelusului meu. Acum 3 luni bebelusul meu a murit, si de atunci ma chinui , luna de luna, sa ma dezabonez de la newsletterul dumneavoastra. Lucrez in IT, asa ca ...sunt convinsa ca am dibuit corect butonul de "unsubscribe". Am obosit sa trimit mailuri , incercand sa imi dezactivez pana si contul. As vrea sa cred ca Pampers n-ar permite niciodata o asemenea gafa, asa ca ma vad nevoita sa va scriu aici, pe o pagina publica, pentru a va ruga sa va verificati serverele si sa discutati cu echipa dumneavoastra de IT. Este dureros sa mi se reaminteasca lunar in ce stadiu ar fi fost acum copilul meu nenascut, de aceea doresc foarte mult dezabonarea de la acest newsletter.
Va multumesc,
Cu respect,
...."

Fac pariu ca veti crede ca mi-au raspuns imediat.Wrong. Doua zile mai tarziu primesc raspunsul de mai jos:

"Draga Monica, este o veste foarte trista. Suntem alaturi de tine. Am vrea din toata inima sa fim de ajutor. Te rugam mult sa ne confirmi adresa de email cu care te-ai inscris la newsletter, printr-un email la adresa p*********@pg.com. Cu ajutorul ei putem face dezabonarea. Iti multumim si ne cerem scuze pentru situatia creata."


Mai bine mai tarziu decat niciodata, corect? Am trimis datele solicitate si m-am bucurat. Am crezut cu sinceritate ca nu voi mai auzi de ei in veci, cu atat mai putin despre cum a "crescut" copilul meu care nu prea mai are cum sa creasca. Ma intelegeti.

Wrong! Azi am primit un noul mail, in care eram felicitata pentru sarcina mea de 26 de saptamani, si copilul meu care a crescut uite atat, si ui' ce fain sughita el,dragul mamei...


Draga Pampers! Iti acord benefit of the doubt si vreau sa cred, in continuare, ca nu ai permite tu, drag PR Pampers, o asemenea gafa. Ori, permite-mi sa-ti explic. Un site cu informatii despre parenting, maternitate, sarcina, va fi accesat, invariabil, de parinti sau viitori parinti. Unii dintre ei nu mai ajung sa fie si parinti. A se vedea persoana mea. Care persoana NU vrea sa i se reaminteasca saptamanal de ce ar fi putut fi copilul ala care nu a mai fost!

Asa ca, repet, verificati-va serverele, setarile, concediati un IT-ist sau doi, dar faceti ceva. Pana atunci, sa ne gandim ce putem face noi cu oamenii astia de la Pampers...

LATER EDIT:

Iata si raspunsul de astazi:

Draga Monica, confirmam ca dezabonarea a fost facuta. Ne cerem scuze inca o data pentru toata aceasta situatie neplacuta si prelungita. In urma mesajului tau au fost evidentiate mecanisme care nu functionau si pe care, datorita tie, speram ca le-am rezolvat. In cazul in care mai este nevoie de ajutor, te rugam frumos sa ne contactezi la numarul de telefon 021 ******.
Iti multumim tare mult pentru intelegerea si rabdarea de care ai dat dovada.

Va dau de veste saptamana viitoare, in caz ca mai primesc vreun mail.
Multumesc tuturor celor care au dat linkul mai departe.
Monica

Imperiul Lacrimilor - recenzie pentru campania vALLuntar

Iata ca venim si noi, repede repejor, aproape de finalul campaniei vALLuntar, sa va povestim putin despre cele doua volume minunate pe care mi le-am comandat eu, yours truly, si pe care, in cele din urma, le-a devorat hazbandul, mare amator de romane istorice.

Imperiul lacrimilor
de Jose Freches

Cine a citit "Tai Pan" si "Nobila Casa" de James Clavel va fi incantat sa constate ca romanul trateaza cam aceeasi tema. Spre deosebire de Clavel, Jose Freches descrie China intr- un mod mult mai realist si impartial (pentru un european - si francez, pe deasupra) , in sensul ca acuza in termeni foarte duri jaful comercial si cultural produs de sosirea marilor puteri europene in China, in cautare de piete de desfacere.

Primul volum, Razboiul Opiului, este mai mult o prezentare a Chinei, in a doua jumatate a secolului 19, si a unei serii de evenimente premergatoare celei mai mari revolutii din istoria sa - Revolutia Taipingilor. Este descris modul in care marile Companii engleze de comert invadau piata cu opiu procurat la pret de nimic din India, luand in schimb matasuri, ceramica si obiecte de arta de o valoare inestimabila. Nu lipsesc descrierile detaliate ale felului cum coruptia si depravarea incepeau deja sa infecteze China, incepand cu Imparatul manciurian al Chinei pana la cel marunt functionar. (Nu stiu de ce am impresia ca din punctul asta de vedere nu s-au schimbat prea multe).

In acest cadru este urmarit indeaproape destinul fiului nelegitim al Imparatului Doaguang - Piata de luna precum si cel al Laurei Clearstone, destine care se impletesc intr-un mod dramatic,daca ne gandim ca, la mijlocul secolului nouasprezece, o poveste de dragoste intre o englezoaica si un chinez era de neconceput.

Cartea nu este lipsita, veti vedea, de episoade romantice, caci, vorba aceea, si chinezii complotisti se iubeau, asemeni printului Tang cel Frumos, indragostit lulea de , cine alta, Iasomie Diafana (nu va lasati inselati de numele putin prea lirice, povestea merita). Printul Tang, initial insarcinat cu uciderea lui Piatra de Luna- posibil succesor al imparatului-, va face absolut orice pentru a-l gasi si a-l salva, macinat de resetinmente impotriva Imparatului si a uneltitotrilor din jurul sau.

Ca in orice roman cu o tenta usor "politista", sa zicem, nu lipseste nici "detectivul", jurnalistul John Bowles, care, previzibil au ba, urmareste indeaproape evolutia fiecarui erou, pentru a dezlega, in final, misterul din spatele tuturor celor intamplate.

Daca primul volum este, asa cum am spus, o introducere in peisajul chinezesc de la jumatatea secolului al XIX-lea, cel de-al doilea volum, " Jaful de la Palatul de vara", descrie aventurile eroilor principali din Timpul Revolutiei Taipingilor, iar apoi, dupa inabusirea revolutiei, evenimentele nefaste ce au urmat pentru China.

Ma opresc,insa, aici, pentru ca nu as vrea sa va rapesc placerea de a citi cartea, obosindu-va cu prea multe detalii. Asemeni Chinei, povestea asta este una fin si complicat tesuta, dar foarte savuroasa, pentru toate genurile de cititori.

P.S.: Singurul lucru care mi-a displacut este traducerea un pic cam gugalita , pe alocuri. De exemplu, ma indoiesc ca printul Tang, in jurul anului 1850, o "aburea" pe Iasomie Diafana, la fel cum tind sa cred ca la vremea respectiva nu auzeai de "structura navei", ci mai degraba de "coca" sau "silueta" vasului. Din fericire pentru cititori, insa, al doilea volum e deja o gura de aer proaspat, bag seama ca si traducatorul s-a schimbat, iar diferenta poate fi observata de catre oricine.

The Hazband


Dragilor, aista fu sotioru-mi cel inginer,mare consumator de literatura istorica, dar prea putin iubitor de condei maiastru si serios. Il stiti si voi, glumetului ii sade bine cu glumele, asa ca va rog sa fiti blanzi cu el si cu scriitura-i timida. Si nu uitati, fiecare comentariu al vostru inseamna inca 3 minute de voluntariat :)

Repeat after me: PAAAA-PAAAAA-NAAAAASI

Papanasi, nasi, asi! Papanasi, asi, asi! Asa, rewind! Trebuie sa ma adun, pana nu ma apuc sa le scriu un cantec de dragoste, despre crusta lor subtire si crocanta, aaah, miez pufos si aerat, cu aroma usoara de branzica dulce. Of, smantana-ti languroasa, unduindu-se pe curbele atat de indecent imbietoare la dezmat, impletindu-se alene cu valurile indesate de dulceata acrisoara de afine. Tu, papanas al tuturor papanasilor, will you marry me? :D

Am innebunit, stiu, dar nu ma pot abtine, sunt divini!

'Ceasta reteta-i incropita, dragii babei, caci asa-i in bucatarie. Uneori gatesti doar cu sufletul, da-l pustiilor de cantar.
Asadar, luati de puneti de o sinergie cu mamica papanasilor si zau ca nu veti regreta. Parol !

INGREDIENTE - ochiometric

- 300 gr branza dulce (de vaci/vaca - chiar asa, de unde stiu eu daca e de la O vaca, sau de la mai multe?)
- 2 oua
- 4 linguri de zahar tos
- 1 plic de praf de copt (adica puneti praful din plic, nu plicul prafului, intelegeti)
- 10 linguri de faina (cu aproximatie)

Pentru Acoperamant (ca sa nu zic topping, ca io-s de la Bucov, si nu stiu fineturi):

- smantana sau un iaurt cremos
- dulceata (afine, visine, zmeura, kiwi, etc).

PROCESUL TEHNOLOGIC.

1. Branza se freaca vartos cu ouale, zaharul si praful de copt. Aveti grija sa gustati de zahar, nu trebuie sa fie prea dulci, pentru ca mai puneti si dulceata la sfarsit, remember!

2. Incepeti sa adaugati, treptat, faina. Secretul este sa va adaptati din mers. Daca aveti o branza mai apoasa, probabil ca va inghiti mai multa faina, de aceea nu exista cantitati clare. Omogenizati "aluatul", pana incepe sa se desprinda de peretii vasului, insa in centru este lipicios, asemeni gogosilor facute "la lingura". Important este sa puteti modela papanasii usor.

3. Cu mainile infainate, modelati bile de aluat de marimea unei gogosi si faceti cate o gaura in centru, cu degetul, avand grija sa pastrati suficient aluat cat sa puteti forma si cate o gogosica mica pentru capacul fiecarui papanas (cam de marimea unei nuci).

4. Puneti uleiul la incins intr-o cratita/tigaie (sau tuci) suficient de adanca. Aveti grija ca tigaia sa fie curata si uleiul la fel, nu vrem ca papanasii sa prinda miros de chiftele, zic.
Prajiti-i la foc iute, timp de 3 minute, pe fiecare parte.
Scurgeti-i de uleiul in exces pe un prosop de bucatarie si inecati-i in smantana si dulceata, dupa pofte si putinta!

Voila!

Sa-mi dati de veste, daca ii incercati:D
Pana una alta, eu ma pregatesc sa-l las pe Hazband la aparate, e dator cu o recenzie de carte, iar eu trebuie sa termin felicitarile.
Nu va las, insa, fara o dedicatie, asa, de week-end frumos si insorit.Enjoy!