vineri, 29 martie 2013

Só de mim - umbre 14

Un videoclip inspirat de filmul "The Emotive" , de Christine Wong si Kevin Guiang.
De ziua îndrăgostiților, acum un an, Diffuse a dorit să transmită mesajul și în Portugalia și a creat "Só de mim".



Am tradus textul în limba română, pentru voi. Să vă fie de bine.



„Tu nu știi cine sunt, dar eu știu cine ești tu...și cer doar un minut din timpul tău.
Vreau să-ți spun că sper că știi cât ești de norocos. Cât de mult mi-aș dori să pot fi în locul tău. Să pot zăbovi în același pat cu ea, în fiecare dimineață. Să o ajut să se trezească din morocăneala matinală.
Sper să știi că îți va vorbi doar după ce se va fi spălat pe dinți. Nu din răutate...ci din teama de a-și pierde farmecul în ochii tăi. De a nu o privi ca pe o ființă comună.
Sper să știi că îi place să profite de fiecare rază de soare, și cafeaua o indispune.
Că alege hainele pe care le va purta cu o seară înainte, doar pentru a mai putea fura cinci minute de somn, dimineața. Că ceasul deșteptător suna de cincizeci de ori înainte ca ea să se trezească , și că, chiar asa, reușește să ajungă la timp.

Vreau să știi și că adoră poveștile de ficțiune. Dar nu de groază! Că e în stare să țină minte numele tuturor personajelor dintr-o carte veche, dar că nu se va chinui să învețe pe de rost numele prietenilor tai, nu din prima...
Pentru că ea...ea chiar știe cine e.

Tu nu vei fi nicicând un noroc în viața ei. Norocos ești tu s-o poți avea in viața ta.
Știi?
Ea nu este romantică din fire, dar un gest spontan venit din partea ta o va înmuia. Pentru că ea este sigură și dulce în același timp.
Ea nu știe să gătească, dar se va strădui să pregătească mâncarea ta preferată. Și de nu va fi gustoasă, se va amuza pe seama eșecului, în loc să roșească rușinată.
Și când ea râde...eu vreau să plâng. Nu de tritețe, dar pentru că fiecare hohot este o notă muzicală ce-mi atinge inima și mă face să vreau să dansez.

Vreau să știi că ea este tot ce-mi doresc și n-am știut niciodată că am.

Învață că aritmia pe care o simți în prezența ei este normală! Și că lipsa ei este un gol asemeni morții.
Sper să fii tot ceea ce eu nu am fost niciodată.
Sper să o tratezi bine.
Pentru că, dacă-i frângi inima, o vei pierde pentru totdeauna.
De-aș fi putut ghici viitorul...

joi, 28 martie 2013

Un dialog despre prietenie - umbre 13

Pentru prietenii pe care i-am pierdut sau pe care i-am făcut pierduți, we're ok. Să vă fie bine, minunăția ce-a fost nu piere. :)


M: cam asa
M: am simtit atunci
M: ca pur si simplu ii dau drumul din brate
M: si o las in lume
M: go
M: be free
M: nu vreau sa te ingradesc cu asteptarile mele
M: dar sunt obligata sa mi le respect si sa mi le onorez, pentru mine
M: so go
A Franceza: au arabii o vorba
A Franceza: te repudiez
M: exact
A Franceza: asa divorteaza ei de femeile lor
M: frumos
M: stii
M: de mult ma gandesc la un articol
M: pe care am simtit nevoia sa-l scriu
M: despre libertatea prietenei
M: despre cum nu te leaga nimic de un prieten
M: ca langa sot/sotie esti obligat sa stai
M: e un angajament
M: moral,religios, legal
M: whatever
M: dar un prieten?
M: alege sa stea
M: si alegi sa fii langa el
M: si ala mi se pare cel mai mare si altruist si greu atarnator angajament
A Franceza: asa e
A Franceza: stii, e inevitabil sa nu te enervezi
A Franceza: sa nu te calci pe bataturi
M: oo, bineinteles
A Franceza: sa nu calci in strachini
M: si e atat de simplu sa zici
M: gata, plec
A Franceza: ca de-aia suntem oameni
M: pentru ca nu te leaga nimic
A Franceza: dar dincolo de orice, tine de respect
M: eu ma gandesc la noi doua
M: repet
M: suntem fundamental diferite
M: singurul lucru pe care il avem in comun
M: este deschiderea catre diversitate
M: asta e singurul lucru comun
M: daca e sa vorbim de fire/caracter
M: si nu de pasiunile mici
M: dar ma mandresc cu faptul ca rezistam
M: si evoluam
M: si ma gandeam intr-o zi
M: ce ma impiedica sa inchid azi mesul
M: sa nu-i zic buna intr-o zi
M: pe de alta parte
M: ce o face pe ea sa zica buna
M: cand nu zic eu
M: si vice versa?
M: pai
M: faptul ca vrei
M: sa fii acolo
M: ai putea sa nu fii
A Franceza: exact
A Franceza: vreu sa te salut macar
M: ar putea sa doara pentru o zi, o luna , un an
M: ai trece peste asta
A Franceza: chit ca nu putem vb ca avem treaba
M: pentru ca sotul, familia, copiii iti raman
M: dar
M: esti acolo
M: prietenii sunt ca gandurile?
M: nu toate se concretizeaza in fapte, in traiul tau de zi cu zi
M: eu sunt M dar asta nu inseamna , nu stiu, un pas al tau in stanga bordurii?
M: existenta mea nu te influenteaza fizic
M: dar sunt un gand al tau
M: si tu al meu
M: unul care uneori te face sa zambesti, alteori sa te enervezi, alteori sa sa sa
M: habar n-am
A Franceza: prietenii iti sunt prieteni pt ca asa vor ei sa fie
A Franceza: pt ca asa decid de comun acord la un moment dat
M: exact
A Franceza: ca pot fi prieteni
A Franceza: cat timp... asta depinde
M: stii ce-si datoreaza prietenii?
A Franceza: dar daca suna telefonul la 2 noaptea, stii ca nu suna degeaba
A Franceza: si raspunzi
M: exact
A Franceza: asta inseamna sa vrei sa fii preitenul cuiva
M: da
M: stii
M: ma gandeam
M: o data
M: daca as pierde-o pe A
M: cum ar fi?
M: si m-am gandit
M: ar durea, rau,pentru ca na
M: doare
M: dar m-as impaca
M: pentru ca ar insemna fie ca n-am putut fi indeajuns pentru tine
M: si sinceritatea pe care o onoram mereu intre noi m-ar face sa inteleg
M: ca am oferit tot
M: dar ca poate n-am putut fi mai mult
M: si as intelege asta
M: si vice versa
M: dar eu cred ca oamenii stau in viata ta atat cat trebui
A Franceza: si apar pt unmotiv anume
A Franceza:
M: exact
A Franceza: stii, eu cu andrei nu am mai vb de niste ani
A Franceza: decat cel mult la multi ani
A Franceza: dar daca cineva m-ar intreba acum daca andrei e prietenul meu, i-as zice da
A Franceza: nu stiu daca si eu suntprietena lui
A Franceza: dar el e prietenul meu
A Franceza: pt ca eu il simt in continuare ca pe cineva f important
A Franceza: pt care l-as ajuta oricand
A Franceza: l-as asculta
A Franceza is typing...
A Franceza: i-as raspunde la telefon
M: dincolo de respect
M: cred ca ne datoram sinceritate
M: si iertare
M: sa stii sa ceri
M: sa ierti, daca poti
M: si sa accepti, atunci ca nu esti iertat
M: atunci inseamna ca i-ai fost omului aluia prieten din motivele alea bune
M: cand intelegi ca nu poate si e ok
M: nu te face mai putin decat esti
M: si vitavercea
A Franceza: sa accepti si laudele si criticile unui prieten
A Franceza: atata timp cat nu sunt ironice sau pur si simplu acre
A Franceza: doar asa, ca sa fim ai dracu
A Franceza: aud
A Franceza: ia zi
M: pot sa postez asta?
M: sa fie pentru noi
M: da-l dracu de articol
M: ca prietenia-i dialog

Evident, întotdeauna, A. Și melodia cu care m-a primit la nunta ei. Because we know.


miercuri, 27 martie 2013

Ștampilă din caserole

M-a mușcat grav microbul Pinterest și, chit că n-am copii și nici pe hazbănd nu-l conving să se joace cu creioanele de colorat, nu mă pot abține să nu mă joc de-a bricoleurul , când mă apucă. Bineînțeles că mă apucă în cele mai nepotrivite momente, cum ar fi la muncă, fix când urlă steicholderu mai cu foc,na. Dar nu contează, încurajăm creația.

Așadar, avem nevoie de:

- capacul unei caserole din polistiren
-  un creion sau un băț de frigărui
-  tușieră sau culori de orice fel (acuarele, acrilice,tempera, etc.)
- coli de hârtie (asta dacă nu vreți să vă ștampileze odorul lavabila)


Cu ajutorul creionului trasați forme, flori, căsuțe, numele lu' Florica de la scara a doua, orice doresc domniile voastre. Reveniți cu creionul asupra contururilor, pentru a vă asigura că desenul se va transfera pe cât de clar este posibil.
Dacă aveți vreo brumă de talent, o să iasă ceva mai elaborat decât asta:




Tamponați capacul cu tușiera sau pur și simplu aplicați culoare cu ajutorul unei pensule sau a unui burete și storcoșiți ștampila pe hartie. Dați-i vreo doi pumni, pentru a vă asigura că se transferă întreaga operă de artă și apoi felicitați-vă pentru creația nemaivăzută. Astfel:



Tadaaaaaa!



Dacă faceți, let me know:D

Fofolina ei, floarea primăverii


Tocmai ce-am citit articolul ăsta și zău că nu mă pot abține de la a vă povesti una din cele mai epice experiențe ginecologice din viața mea.

După intervenția de acum un an cred că am intrat în analele ălora ca acel unic pacient care vine la maternitate fără puradel în burtă , de mă scrutau asistentele alea de zici că se așteptau să ascund, totuși, vreun bebeluș prin poșetă.

Experiența acelor două zile, de departe una din cele mai pozitive și umane din viața mea (da, în Românica umanitatea are termen de comparație) m-a făcut să dau cu inhibițiile de pământ , de-am ajuns să rog ginecologul să nu mai strice cearceaful pe mine, fofo a mea este vedeta și e obișnuită cu lumina reflectoarelor, măi măi. 

Dar să vă povestesc. Se  făcea că dupa operație mi-au introdus un balon în uter, din care balon atârnau doua tuburi, care tuburi se bălăngăneau și dumnealor zgomotos, pe șoseaua...ăăăă...fofului:D 
Fiind ,probabil, una din rarele ocazii de a experimenta altceva decât o naștere , medicii au aflat curând de mine și au început să-și facă drum spre rezerva mea, din oră în oră. În scopuri pur educative, ăfcors.

Nene, eu știam de la  mama că fofo a mea e ca o floare,  s-o prețuiesc și să n-o dau la nimenea, dar ăia se tot perindau p-acolo, ca la urs, mai făceau câte o glumă, mai și râdeau.

Își dădeau coate cu subînțeles,  gen:hmmmm, foooofooo? ihhhim, siiiigur fofoooo..ahahaha, foarte tare,fratee!

N-apucam să  finalizez si eu fotosinteza și să mă scap de CO2, că iar apăreau doi handralai, 1.90m,  anatomia lui grey style, obrajiorii lor, puful gâștii, cu căte trei pupeze de asistente care dădeau in clocot pe lăngă ei.

-           - Doamnaaa S, ce mai faceți?
-          - Iaca bine, stau sa ma be...fotosinteză.Dar mai amân!

Și jap cracii în aer!iar ocheade, iar glumite: tubu? vezi tubu?, doaa, absolut, categoric tubul,ahahahaha.

Vă întrebați, probabil, ce trecea prin capul meu în tot acest timp în care oamenii ăștia se distrau la o cafea în curtea școlii mele. Păi făceam schimb de esemesuri cu prietena mea, bucuroasă fiind că, iată, m-am epilat și-n c.. :D

Ulterior, la externare, nu m-am putut abține și l-am întrebat pe doctorașul cel sexos ce era atât de amuzant la tubul meu. M-a privit nedumerit și i-am explicat că eu sunt o ființă foarte amuzantă și că ăla era tubul meu  (în fofo a mea, for that matter), deci merit să cunosc contextul. Bineînțeles că mi-a dat o explicație medicală pe care nici în ziua de azi n-o pricep, ceva cu fluide și ahaha, știți, era funny. Aha, cum zici tu, Știam eu că sunt un star. I’m speshul!

sâmbătă, 23 martie 2013

Dom Casmurro , de Machado de Assis - o recenzie vALLuntar (II)

Știam cp, deschizând o carte scrisa de un autor brazilian,t rebuia să mă aștept, întrucâtva, să o iubesc. Dincolo de pasiunea mea cunoscută pentru tot ce înseamnă lusofonie, sunt departe de a îmbrățișa tot ce vine din acest spațiu, fără un ușor ochi critic, firesc omului ce iubește o cultură și se așteaptă ca noul să se ridice la aceleași standarde bine cunoscute.

Am zâmbit citind primele rânduri din Dom Casmurro (Ursuzul), nu știu cum se face , dar uneori am senzația că poveștile vin spre mine. Deseori cumpăr cărți de care uit cu anii, pentru a le regăsi la momentul potrivit.

sursa foto

E o poveste de dragoste, despre o inimă captivă într-o colivie a cărei cheie o deții doar tu. Povestea unui tânăr promis vieții monahale de către o mamă dispusă la orice pentru a nu mai pierde încă un fiu. Bentu își trăiește viața purtându-și inima din colivie în colivie, fugind de așteptările mamei spre iubirea lui Capitu.
Lupta pentru dreptul la o viață comună  devine o fugă continuă, fuge de gândurile lui, de gelozie, de dorința de a putea crede, de a ști ca inima iubitei îi aparține, fuge de durerea de a-și privi prietenul devenind tată, în timp ce căsnicia lui, ironic, întârzie să fie binecuvântată.
N-aș vrea să dezvălui mai multe, este o poveste atât de fluidă, ficțiune cu iz de realitate, iată. Machado de Assis a trăit o căsnicie perfectă , aveau să spună istoricii, umbrită de o vagă, poate inexistenta, aventură a sa. Umbra avea să planeze asupra finalului căsniciei, transpunând-o, în cele din urmă, în romanele sale.
Ca un fel de exorcizare.

Dom Casmurro, Ursuzul, nu își salvează sufletul, deși luptă pentru a-și iubi fiul, pe care îl bănuiește a fi bastard, caută în trecutul său cuvinte, fapte, amintiri menite să i-o salveze pe Capitu, chiar și atunci când ea e dusă de mult. Dacă reușește să o regăseasca, vindecându-se, astfel, de boala inimii captive propriilor neguri, puteți afla doar citind cartea.

Ursuzul este, în fond, un alt om care iubește și caută iubirea până la finalul vieții sale.Și atunci când nu o mai poate recupera, începe să scrie. Ca o rețetă complicată,scrie sperând că își va aminti...

Vă invit să citiți confesiunea lui Bentu. E o poveste minunată.

Această recenzie face parte din campania vALLuntar, desfășurată de Grupul Editorial All, cu sprijinul ROMSILVA. 




Fiecare comentariu ne aduce mai aproape de un aer mai curat, iar la fiecare 15 comentarii RomSilva va planta un copac. Hai să ne înverzim lumea, vine primăvara!






vineri, 22 martie 2013

Homedeco giveaway - extragerea




Dragelor,

Așa cum am promis, ora 12 a venit, să purcedem la extragere.
Mulțumesc participantelor, care chiar au depus eforturi sa scormonească prin cele peste o mie de produse de pe site-ul Homedeco și au reușit să mă surprindă cu niște idei foarte faine. Pentru că mi-au plăcut atât de tare ideile voastre, am decis să le prezint într-o postare viitoare destinată exclusiv cadourilor inspirate de ultim moment.
Până atunci, să defileze participanții:


1.Lorena Draghici
2.Georgiana Gheboianu 
3.Ramona Zamfira
4.Simona Mituletu
5. Emiliana Veres
6. Adriana Hossu
7.Marian Daniela
8. Irina Soare
9.Andra Mura 

And the winner of the pwetty scufița roșie iiiiisss (drumroll please) :

Simona Mitulețu, felicitări! Aștept un mail de la tine cu adresa completă și datele de contact, pentru a putea fi  
contactată de către Homedeco pentru ridicarea premiului! 

Mulțumesc, fetelor si Homedeco! Pentru cele care n-au câștigat, nu disperați, urmează și alte surprize de la Homedeco.

Za foarfeca!


joi, 21 martie 2013

Pentru casa sufletului - un giveaway Homedeco - Închis

Ieri am împlinit patru ani de vărsat sufletul în public, mare zi mare, vă spun!

Deși inițial plănuiam o mare sărbătoare on și off - line, providența a vrut altfel, așa că anul acesta a trebuit, din păcate, să spun pas și unei vizite la showroom-ul Homedeco, unde mai că aveau puțin și mă târau bieții oameni, de-atâta vreme ne tot fugărim cu telefoanele și nici că ne nimerim.

Andreea și Andrei, cuplul din spatele Homedeco, mi-au propus încă de acum câteva luni să facem un giveaway pe blog, că tot suntem prieteni și ne știm de-atâta vreme, și ce ocazie mai bună decât ziua blogului? Așadar, cadoul lor pentru mine este cadoul meu pentru voi :D

Inventivă, comme d'habitude, Andreea (jumătatea deco  a lui home:P), mi-a propus să fie ea ochii mei prin showroom și mi-a făcut și damblaua cu instagramatele, să avem și noi poze vintigi, măi domle,măi!

V-am spus că a fotografiat fix ce-mi face mie inimioara domestică să cânte mai cu foc? Păi da, ca să-mi fie învățătură de minte, de-oi mai vrea eu giveaway cu lucruri ohsoprettyIwannahavethemall, că poate mă supăr și păstrez cadoul pentru mine, na!

Luați de vă îngreșați retina cu niște eye-candy-prettines:


Pretty cănuțe - I love them big, when we´re at Dawn and sleep drags on and on and on


Pretty cănuță - I want me some, small and tight, just at Twilight, enough to keep me wake for the mourning sun...


Give me all them cookies, I can stand them all!


If your coffee is as sexy as you are, I'll pot my bets on you!


Diamonds are a girl's best friends, I keep their romance going!


One red end to your never ending stories


Keep 'em doors shut so the flowers don't die





You're the Happle of my eye, you make my apples happy.



Every momma is a hen, every baby - a bickering sunny chick.

E? v-am zis ca e cu sugar rush la neuronul deco? V-am zis! Iar astea-s departe de a fi cireașa de pe tort, sunt sâmburele din cireașa, muștiucul codiței din cireașă!
Ideea de la care au pornit oamenii aștia nebuni a fost să realizeze o selecțtie de produse de design, practice, de bun gust și accesibile ca preț.
Au ajuns astăzi să conducă un showroom și un magazin online cu peste 1200 de produse cu design contemporan, de la cei mai importanți producători din domeniile decorațiuni interioare, uz casnic, mobilier, accesorii pentru casă, toate purtând semnătura unor designeri renumiți.


Mi-s dragi pentru că îi cunosc, sunt tineri, se iubesc, sunt pasionați și pasionali și muncesc pentru ei înșiși , iar o afacere de familie merită încurajată, mai ales când se naște și crește din cele mai bune intenții.
Eu zic că avem nevoie de tineri curajoși, creativi și dispuși să meargă puțin împotriva curentului și zău că-i invidiez că au învins balaurul corporatist.

Așadar, with no further ado, Homedeco a decis să ofere un ceainic La Cafettiere unuia dintre cititorii blogului ,pentru a sărbători cei patru ani de hăhăială virtuală. Ita frumușața roșie:



Iată pașii pe care ar fi frumos să-i urmați pentru a intra în cursa pentru scufița roșie de mai sus :D

1. Intrați pe pagina Homedeco și alegeti un produs pe care l-ați oferi cadou unui complet necunoscut. Lăsați aici un comentariu cu linkul către produs și motivația alegerii, împreună cu numele vostru complet.

Pentru că giveaway-ul este deschis tuturor , inclusiv celor ce nu folosesc feisbucul, cei doi pași de mai jos sunt opționali. Poate nu aveți feisbuc, dar cu siguranta puteți da linkurile mai departe ;)
2. Dați like paginii de Facebook a magazinului Homedeco și paginii blogului.
3. Dati share postării.

Giveaway-ul este deschis până mâine, la ora 12:00 - ora României, când voi alege câștigătorul prin tragere la sorți cu Random.org. Pot participa și persoane din afara țării, cât timp pot furniza o adresă de pe teritoriul României.

Baftă! Șiiiii : HEPI BĂRFLEI, MĂI BLOGULE, MĂI!










joi, 14 martie 2013

Who wants to live forever?

Eu sigur nu. Văd ca au demarat ăștia de la teveu o campanie pentru promovarea donării de organe și o tot dau în sus și în jos cu motivarea rudelor să accepte donarea, că și-așa nenicu îi dus și nu mai vine.
Ete că pe mine chestia asta nu mă încălzește absolut deloc, adică de ce să decidă numai tanti Aglaia dacă ma donează la oameni sau la viermi? Nu, nene.
Umblu de vreo doi ani cu un bilețel pe care scrie   " sunt de acord cu prelevarea de organe ", prins fix de carnetul de donator de sânge , să știe oamenii ce-au nimerit la tragerea la sorți.
M-am informat, la vremea respectivă, cu privire la căile legale prin care îmi pot exprima acordul ca, în cazul unui deces, organele mele să poată fi prelevate fără acordul familiei.

De ce fără acord? Păi in primul rând că nu știi unde te lovește cometa și mi se pare absurd să se piarda ore/zile, până ajunge mama din capătul celalalt al țării. În al doilea rând, pentru că știu că maică-mea n-ar accepta nici în ruptul capului să-i ciopârțească cineva odorul, chiar și post-mortem. Și ca ea sunt convinsă că-s mulți.

Așa, divaghez.
M-am tot interesat, văd că lucrurile nu s-au schimbat prea mult față de acum trei ani și, dacă vrei să te asiguri că dorința îți este respectată și după moarte, singura soluție este să mergi la notar , unde dai o declarație ce urmează a fi autentificată, legalizată și mai apoi depusă la Agenţia Naţională de Transplant.

Recunosc că-s puturoasă și n-am ajuns să fac respectiva declarație, în speranța că găsesc baieții de la împărăție bani de plastic pentru cardurile de sănătate și , implicit, de donator. Și apoi, pe lângă faptul că-s puturoasă, mai sunt și zgârcită, mă cam scoate din sărite faptul că trebuie să platesc tot eu pentru a face un act de donație, însă calul de dar nu se caută de dinți, deci iaca.

Sunt curioasă dacă a mai încercat cineva până acum să-și exprime aceasta opțiune și cum s-a procedat.
Eu vreau să mă donez,dar nu ca să traiesc forever, că dacă mori, nu mai trăiești, dar mă gândesc că-i păcat de material ca să-l folosesc pe post de îngrășământ. Nu de alta, dar agricultura e la pământ, mi-e scârba de viermi și -mi place să cred că dacă-mi doneaza inima unui tânar, și-apoi tânărul o donează la rândul lui altui tânăr, ar fi și aia un fel de eternitate, nu?


- din ciclul de succes "de ce nu dorm eu noaptea" , v-am prezentat o nouă cuvântare , fără cap și fără coadă, vă mulțumim pentru atenție -


Ș-o dedicație, ca să știe lumea că, dacă mor, e cu bomboane și apple vodka și dans, mbine?


miercuri, 13 martie 2013

Bună dimineața, gărgărițo!

Pentru că deseori suntem ca două pateuri cu brânză dulce, dar nu prea dulce, cu puțină scorțișoară și multă miere: uneori înțepeniți în lipiciul propriei dulceți, fiecare de partea lui de farfurie. Alteori lipiți unul de celălalt, ne mai înghesuim, ne amestecăm, știi tu, treburi de pateuri cu branză dulce dar nu prea dulce...


Pentru că de și mai multe ori, când îmi răsar doar nori, furtuni și mulți străini, prieteni prea puțini, tu-mi pui soarele-n șale, să mă-ncalzească și să-l iau cu mine, la pachet, pe drum.



Și mi-ești bun, așa cum ești tu. Care-mi știi butonul ăla din ceafă, butonul pentru îmblânzit demoni muierești. You push my buttons, baby.